Analistul politic Ian Lisnevschi a publicat o analiză în care vorbește despre modul în care regimurile autoritare ajung la putere, pornind de la promisiuni aparent atractive pentru societate. Potrivit acestuia, niciun regim dictatorial nu se instalează anunțând direct că va distruge democrația. De obicei, totul începe cu promisiuni despre „vremuri bune”, locuri de muncă, ordine, mândrie națională, stabilitate și lupta cu corupția.
„Drumul spre un rezultat electoral record al unui partid și al liderului său a început cu o opoziție vehementă, cu promisiuni despre vremuri bune, locuri de muncă pentru oameni, ordine în țară, restabilirea mândriei naționale, oprirea haosului politic, a violenței stradale și a instabilității. Iar cel mai important, cu promisiunea de a pune capăt corupției și vechilor elite. Liderul partidului se prezenta drept omul care va curăța statul de „politicienii vânduți”.
După preluarea puterii, primul pas nu a fost anularea democrației, ci căutarea vinovaților. Acest lucru a devenit una dintre piesele centrale ale politicii partidului: acuzații împotriva comuniștilor, a oponenților, a altor state și a altor naționalități”, a menționat analistul.
Următorul pas, potrivit analistului, a fost limitarea concurenței politice și impunerea monopolului unui singur partid, prin stare de urgență, măsuri excepționale și extinderea bruscă a atribuțiilor statului. Au început arestările oponenților politici, iar apoi a fost adoptată o lege care permitea Guvernului să adopte legi fără participarea deplină a Parlamentului.
„În paralel, dispărea pluralismul. Instituțiile independente au fost lichidate. Celelalte partide au fost, rând pe rând, interzise sau s-au autodizolvat. Până în vară, țara a devenit, de facto, un stat cu un singur partid. A fost creată o instituție responsabilă de controlul propagandei și dezinformării. Misiunea ei nu era doar să răspândească poziția oficială, ci și să instituie controlul asupra presei, radioului, cinematografiei, teatrului, literaturii și vieții culturale. Scopul era simplu: societatea trebuia să audă o singură voce principală. Cei care nu erau de acord erau dușmani. Cei care nu susțineau și tăceau erau, de asemenea, dușmani. După aceasta a început excluderea treptată a unor grupuri întregi de oameni din viața publică. Mai întâi au fost restricții, apoi legi discriminatorii, iar mai târziu persecuții în masă, care au dus în cele din urmă la Holocaust și la alte crime împotriva umanității.”, a scris Lisnevschi.
La final, Ian Lisnevschi a precizat că analiza descrie parcursul istoric al venirii la putere a Partidului Național-Socialist Muncitoresc German, în Germania lui Adolf Hitler. Potrivit lui, orice asemănare cu evenimente, țări, partide sau politicieni din prezent ține exclusiv de asocierile personale ale cititorului