Desprinsă parca dintr-un roman de Ray Bradbury, o realitate distopică s-a desfășurat în secret în depozitele din America. Utilaje industriale au tăiat cotoarele cărților ca pe felii de salam, iar scannere de mare viteză au digitizat paginile în câteva fracțiuni de secundă, scrie Euronews.
Munca de o viață a sute de mii de autori a fost încărcată în mediul virtual pentru a învăța inteligența artificială Claude să scrie și să gândească ca un om. La final, mormanele de hârtie au fost trimise la reciclat, transformate în carton sau hârtie igienică.
Această operațiune confidențială a purtat numele de cod Proiectul Panama. Documente judiciare recente, făcute publice la sfârșitul lunii iulie și dezvăluite de The Washington Post, arată că planul Anthropic era de a „scana prin distrugere toate cărțile din lume”. Un document intern stipula clar regula jocului: „Nu vrem să se afle că lucrăm la asta”.
Cum a funcționat mașinăria de tocat cărți?
Lansat la începutul anului 2024, Proiectul Panama a apărut din dorința conducerii Anthropic de a-și învăța chatbotul să redacteze texte calitative, evitând limbajul de slabă calitate specific internetului. Soluția? Cărțile tipărite, realizate înainte de era digitală.
Pentru a pune planul în aplicare:
Achiziții masive: Compania a cumpărat zeci de mii de volume simultan de la mari furnizori de cărți rulate, precum Better World Books sau World of Books.
Distrugere și digitizare pe bandă rulantă: Procesul fizic a fost externalizat către o firmă specializată. Cu ajutorul unor ghilotinte hidraulice, cotoarele erau tăiate, iar paginile erau scanate individual la viteze industriale.
Miza proiectului: Conform cerințelor Anthropic, furnizorul trebuia să aibă capacitatea de a procesa între 500.000 și 2 milioane de cărți în doar șase luni.
Dezvăluirea acestor practici aruncă o umbră grea asupra cursei pentru dezvoltarea inteligenței artificiale și arată o perspectivă destul de rece a marilor companii din tehnologie asupra muncii scriitorilor, fotografilor și creatorilor de conținut.
