„Niciun dealer nu s-ar băga acolo unde nu i se permite și nu i se garantează protecție”. Declarația îi aparține fostei polițiste Mihaela Juravlea și ridică semne de întrebare grave despre modul în care funcționează rețelele de distribuire a drogurilor în Republica Moldova.
Într-un interviu cu avocatul Dorin Podlisnic, Juravlea a susținut că amploarea fenomenului nu poate fi explicată doar prin activitatea traficanților. În opinia sa, pentru ca un distribuitor să opereze nestingherit într-o anumită zonă, trebuie să existe condiții care să-i permită acest lucru.
Fosta polițistă afirmă că drogurile sunt distribuite inclusiv în locuri aglomerate din centrul Chișinăului. Ea spune că a observat personal persoane care ascund substanțe interzise și ulterior revin pentru a le ridica. Printre locurile menționate se află chiar zona parcului central, situată între Parlament și Guvern.
„Nu poate veni un om străin”, a spus Juravlea, referindu-se la mecanismele prin care rețelele ar ajunge să opereze pe teritoriul Republicii Moldova.
În același timp, fosta polițistă susține că problema nu este doar lipsa intervențiilor poliției. Una dintre cele mai mari vulnerabilități ar fi numărul insuficient de ofițeri care trebuie să urmărească aceste rețele.
Potrivit ei, în unele inspectorate din capitală sunt doar câțiva ofițeri de investigație responsabili de combaterea traficului de droguri. Aceștia nu ar avea capacitatea să monitorizeze întregul municipiu, mai ales în condițiile în care apar constant noi distribuitori și noi metode de comercializare.
„Nu se poate ține sub control fenomenul, deoarece a luat amploare”, a explicat Juravlea.
Mai grav, fosta polițistă a pus sub semnul întrebării și integritatea unor angajați din sistem. Ea a amintit despre cazul unor ofițeri de investigație de la IP Botanica, reținuți într-un dosar legat de traficul de droguri și suspectați că ar fi protejat distribuitori în schimbul unor plăți.
„Deja nu știi în cine să ai încredere”, a declarat aceasta.
Juravlea susține că în perioada în care activa în poliție erau deschise numeroase dosare privind distribuirea drogurilor și erau efectuate percheziții și capturi. Totuși, ea afirmă că rămân întrebări privind traseul substanțelor confiscate și modul în care acestea sunt gestionate ulterior.
În opinia fostei polițiste, reținerea periodică a unor dealeri nu înseamnă automat că fenomenul este controlat. Dimpotrivă, rețelele s-ar adapta rapid, iar în locul distribuitorilor reținuți ar apărea alții.
Un alt element îngrijorător este implicarea tinerilor. Juravlea afirmă că, în aproximativ 80% dintre cazurile practice pe care le-a gestionat, printre persoanele implicate se regăseau adolescenți și studenți. Aceștia ar fi fost atrași în schema de distribuire pentru bani, primind între 400 și 500 de lei pentru fiecare doză.
Fosta polițistă avertizează însă că fenomenul are și o componentă de comunicare publică. Anunțurile despre capturi și rețineri demonstrează că poliția acționează, dar, în același timp, pot transmite tinerilor un mesaj periculos: drogurile există și pot fi găsite.