Directorul IMAS, Doru Petruți, critică dur modul în care sunt prezentate demisiile și discursul public despre „meritocrație” din ultimii ani, susținând că în spatele mesajelor oficiale ar ieși la iveală beneficii și privilegii consistente în sistemul public.
„După ani în care au rupt hainele de pe ei ca să ne convingă de meritocrație, filtre de integritate și „oameni buni”, încep să iasă la iveală venituri uriașe, salarii și beneficii de milioane în diverse funcții publice — nu doar apropiate de putere, ci și înrudite cu puterea până la cel mai înalt nivel”, a scris Petruți.
El spune că, în ciuda scandalurilor și demisiilor, narațiunea publică rămâne neschimbată: „Și, ca de obicei, chiar și acum se încearcă să ni se servească aceeași poveste frumos ambalată: oameni ridicați în slăvi când își dau demisia, prezentați drept exemple de moralitate, responsabilitate și sacrificiu pentru societate”.
Directorul IMAS critică și modul în care sunt justificate aceste gesturi publice: „Ni se explică aproape emoționant cum vor să întoarcă banii, să-i doneze, să ajute fundații sau copii nevoiași”.
În opinia sa, problema depășește cazurile individuale și ține de un mecanism mai larg: „După cinci ani de meritocrație? Toate aceste situații nu sunt despre un singur salariu sau o singură funcție. Sunt despre un sistem în care unii au predicat modestia, corectitudinea și reforma, în timp ce au beneficiat de exact aceleași privilegii pe care le condamnau la alții”.
Petruți mai vorbește și despre ruptură între discurs și realitate: „Câtă ipocrizie. Ani la rând. Ce bătaie de joc la adresa oamenilor cărora li s-a tot explicat că «la primăvară va fi bine», că trebuie să plătească prețul independenței, că trebuie să strângă din dinți și să mai rabde, în timp ce pentru absolut toate problemele din Moldova vinovați erau mereu alții”.
Sociologul critică reacțiile publice la demisii și modul în care sunt interpretate: „Dar când privilegiile sunt ale «oamenilor buni», ni se cere să înțelegem, să nu generalizăm și să aplaudăm demisiile ca pe niște acte de onoare. Cât tupeu!”.