Toate scandalurile legate de salariile de sute mii lei lunar și veniturile exorbitante, de-a dreptul neverosimile de milioane de lei în instituțiile de stat, obținute de unele persoane din anturajul restrâns a președintei țării trezesc o întrebare logică – în interesul cui este gestionat statul Republica Moldova?
Ce avem de fapt? O categorie restrânsa, selectată, asociată partidului de guvernare, beneficiază de salarii, venituri, facilități si diferite privilegii, finanțate și asigurate din banii contribuabililor, care au trecut și trec demult orice linii roșii și limite ale elementarului bun-simț. Asta în timp se mai mult de o treime dintre cetățenii țării se confruntă cu sărăcie absolută, iar la sudul țării – chiar fiecare al doilea, economisind fiecare leu pentru achitarea facturilor tot mai mari, pentru întreținerea familiilor.
S-a format o castă de privilegiați, mediocri de fapt, cu cv-uri impresionante, dar false, care își consolidează influența în instituțiile statului în scopuri proprii, în mass-media, în mediul de afaceri care a devenit mega-dependent de afacerile cu statul.
Atestăm un model de guvernare defectuoasă, care a transformat instituțiile statului în instrumente de recompensă a loialității și fidelității politice, formând o castă sau o clasă de aristocrație bugetară, cu venituri colosale, inimaginabile pentru cetățenii de rând ai celui mai sărac stat din Europa, cu o economie pusă la pământ și un exod nemaipomenit de capital uman.
Casta privilegiaților, iubiți de guvernare și parte componentă a acesteia, este concentrată pe funcții, pe și doar pe beneficii personale, pile, putere și influență, venituri enorme fără a genera rezultate vizibile, fără a schimba spre bine domeniul în care chipurile activează.
Pe de altă parte – protecționismul și președinta de țară care deține puterea absolută deja al șaselea an, separația puterilor în stat devenind între timp un subiect de bancuri și ceva efemer și butaforic, dar care afirmă că nu a cunoscut și nu cunoaște nimic ce se întâmplă în statul condus de EA în persoană și partidul condus de ea.
Lipsă totală de asumare, doar banale scuze spuse cu față serioasă, fără apel la lege, care trebuie să-și facă meseria. Cazuri care într-un stat de drept ar provoca cauze penale de rezonanță, sunt calificate de președinta statului ca banale *boroboațe*. Din cauza că privilegiații nu dau socoteală în fața nimănui, iar dacă ajung în fața justiției, au suficiente pârghii pentru evitarea responsabilităților, răspunderii și consecințelor logice. Una dintre pârghii fiind un procuror general de carton, ajuns în funcție în urma unui concurs și proceduri de evaluare în stilul de guvernare pasist. Pentru că ei altfel nu știu, nu pot și nu vor sa poată.
N-am știut, nu am cunoscut, nu am fost informată și un SIS, notele informative ale căruia când se adeveresc, când nu se adeveresc, sunt de fapt o dovadă a ipocriziei și autismului politic, or, în loc să consolideze statul, politicile actualei guvernări sunt pentru favoritism, privilegii pentru anturaj, aducând prin sine neîncredere, divizând societatea și așa divizată la maxim și având ca consecință slăbirea încrederii cetățenilor în instituțiile statului, ele fiind la moment într-o cădere liberă de reputație, compromise la cotație maximă posibilă.
Președinta a promis *o altfel de politică*, este și a fost obligată să formeze o clasă politică responsabilă, competentă și vizionară, capabilă să construiască și să implementeze promisiunile din campanii, să întărească instituțiile statului, să facă reale proiectele durabile de dezvoltare care ar aduce la bunăstarea populației, nu la sărăcirea și dezamăgirea ei.
Pentru că *nu am știut* nu mai funcționează. Și nu poate fi o scuză pentru o lideră pretins globală. Este anturajul și echipa asumată de ea, pentru care a pus cuvântul și reputația personală în fața poporului, aici nu ajută deschiderea *fără precedent* adusă pe tavă prin intermediul portalelor de curte, nu ajută premiile și pozele cu raze. Oamenii vor și cer schimbări concrete fără scuze despre boroboațele rudelor de milioane, fără narative cu război hibrid, cognitiv și sperietori din povești de adormit copiii.
Ajunge. Pentru că așa nu se mai poate.