Ceea ce se întâmplă astăzi în Republica Moldova depășește orice imaginație. Aproape în fiecare zi apar informații despre presupuse scheme, favoruri și legături care ridică întrebări serioase despre modul în care este administrat statul.
În timp ce majoritatea cetățenilor suportă costuri tot mai mari, salarii insuficiente și un exod care pare fără sfârșit, în jurul puterii ies la iveală cazuri de remunerații impresionante, numiri controversate și privilegii greu de justificat, chiar și pentru state cu economii mult mai dezvoltate. Diferența dintre discurs și realitate devine din ce în ce mai greu de ignorat.
Dezvăluirile privind salarii uriașe, funcții controversate și persoane apropiate cercurilor de putere nu mai pot fi privite ca simple coincidențe. Dacă asemenea informații se confirmă, ele descriu un sistem construit în interesul unui grup restrâns, nu al cetățenilor.
Peste toate acestea se adaugă și suspiciunile privind conexiunile dintre persoane influente și rețelele de escrocherii prin call-centere, care au prejudiciat zeci de mii de oameni din diferite state europene, nu doar din Republica Moldova. Chiar dacă toate aceste aspecte trebuie investigate de instituțiile competente, simplul fapt că asemenea întrebări există afectează grav încrederea publică.
Paradoxul este că toate acestea sunt asociate unei clase politice care s-a prezentat drept generația reformelor, a meritocrației și a valorilor europene. Tocmai de aceea dezamăgirea este cu atât mai mare. Oamenii au avut alte așteptări.
Există o vorbă veche: atunci când politicienii vorbesc excesiv despre moralitate, merită să urmărești cu atenție ce se întâmplă în culise. Astăzi pare că același principiu se aplică și discursurilor despre valori europene. Cu cât acestea sunt invocate mai des, cu atât societatea începe să caute explicații pentru ceea ce vede în realitate.
Nu mai este suficient să vorbim despre un stat capturat. Imaginea este mai complicată. Când influența politică ajunge simultan în instituții, în mass-media, în mediul asociativ și în spațiul public, iar criticii sunt transformați în ținte ale campaniilor de discreditare, problema nu mai este doar una administrativă, ci una care afectează însăși funcționarea democrației.
Ani la rând am încercat să atrag atenția asupra unor fenomene pe care le consideram periculoase. Am descoperit însă cât de incomod devine cel care refuză să tacă. Au urmat uși închise, etichetări și campanii de discreditare. Pentru cineva care s-a întors dintr-un stat dezvoltat, cu un doctorat și cu speranța că poate contribui la modernizarea Republicii Moldova, a fost o lecție dură. Nu sunt singura. Mulți oameni care au încercat să spună ceea ce gândeau au trecut prin experiențe similare. Experiența aceea m-a făcut să mă retrag pentru o vreme din această luptă. Astăzi însă tăcerea ar însemna complicitate. Pentru că nu este în joc doar soarta unei guvernări. Este în joc încrederea oamenilor în instituții și chiar în ideea europeană. Dacă aceasta va fi compromisă, nu se va întâmpla din cauza Europei, ci din cauza celor care au folosit discursul european ca pe un scut pentru propriile interese.
Urmează o perioadă complicată. Societatea este tensionată, iar răbdarea oamenilor se apropie de limită. În astfel de momente, niciun slogan nu mai poate înlocui realitatea. Sloganul „Vremuri bune” riscă să rămână în memoria colectivă nu ca o promisiune îndeplinită, ci ca una dintre cele mai mari ironii ale acestei perioade.