Așadar, cu ce ne-a surprins săptămâna aceasta opoziția, ocupată cu treburi de stat extrem de importante și cu problemele stringente ale cetățenilor? Liderul Partidului Nostru, iar prin cumul vicepreședinte al comisiei parlamentare pentru securitate, Renato Usatîi, ne-a ținut toată săptămâna la curent cu peripețiile legate de muzicienii pe care intenționează să-i aducă la balul anual al absolvenților. Probabil că pentru securitate nu se mai poate face nimic mai mult. Trebuie remarcat că anume pe asemenea concerte domnul Usatîi și-a făcut capitalul politic, iar întreaga sa dezvoltare politică ulterioară se construiește exclusiv pe ce artiști va reuși să aducă și pe care nu. De aceea nu trebuie minimalizată importanța acestui eveniment. Renato, îți ținem pumnii: daesh Jennifer Lopez – cu fundul ei vei câștiga orice alegeri parlamentare. Ce parlamentare? Cu un asemenea fund poți merge liniștit și la prezidențiale!
Iar dacă lăsăm gluma la o parte, cât de jalnic arată faptul că Ministerul Culturii decide cărui artist i se permite să evolueze și căruia nu, cine corespunde ideologic busolei morale a PAS și cine nu – e fix Minister al Adevărului lui Goebbels. Și, apropo, aceasta este o încălcare directă a Constituției. Directă. Dar cel mai important este că vicepreședintele comisiei parlamentare pentru securitate nu este revoltat de aceste reguli a la Goebbels, nu cere pornirea dosarelor penale, nu cere crearea unei comisii parlamentare de anchetă – nimic. El se bucură că a reușit să treacă numele unui DJ inexistent. De fapt le-a acceptat regulile și joacă după ele.
Dar nici Partidul Socialiștilor nu doarme. Nu se poate spune că nu fac nimic. Săptămâna aceasta au prezentat un proiect de lege orientat spre întoarcerea diasporei noastre acasă. În acest proiect privind revenirea diasporei există un detaliu curios: pentru întoarcerea unui reprezentant decedat al diasporei, familiei acestuia i se propune achitarea a 3.000 de euro pentru transportarea corpului. Adică celor vii nu le oferim niciun fel de plăți, dar celor morți – poftim. Băieți, este absurd să includeți așa ceva într-un proiect despre revenirea diasporei. Ultimul lucru la care se gândește diaspora atunci când decide să revină acasă este cum să revină moartă. Seamănă mai degrabă cu o stimulare de a se întoarce anume morți, nu vii.
Dar unul dintre cele mai vizibile evenimente ale acestei săptămâni a fost venirea lui Ceban în Parlament. Domnul Ceban, cunoscându-și caracterul impulsiv și reacția nu întotdeauna calmă chiar și la cea mai mică provocare, ar fi trebuit să învețe să se țină în frâu, dar nu s-a abținut. Și a ieșit ce a ieșit. Cultura de Risipeni a PAS este sub orice nivel, asta se știe. No eto drugoe!
Dar altceva uimește. În toată această scenă s-a manifestat încă o dată o particularitate a opoziției noastre. Nimeni, nici măcar din propriul partid MAN și din fracțiunea Alternativa, nu a sărit să-l apere pe Ceban. Nici foștii colegi din Partidul Socialiștilor, nici Partidul Nostru. Singurul care a făcut un live a fost Vasile Costiuc. Concluzia este foarte simplă și ar trebui să fie o lecție pentru toți. De ce nu s-a ridicat nimeni în apărarea primarului? Pot exista diferite motive – concurență politică, invidie, dar, totuși, principalul motiv, în opinia mea, este felul în care primarul, la vremea lui, a încercat să cocheteze cu PAS și să stea pe două scaune, considerându-se cel mai șmecher, cel mai hâtru și cel mai abil. Pentru fotografiile cu Maia Sandu și pentru statul pe două scaune, mai devreme sau mai târziu trebuie să plătești. Нельзя быть оппозиционером на пол-шышечки.
Natalia Morari.