Astăzi, Republica Moldova este felicitată cu prilejul Zilei Independenței. Această zi este numită principala sărbătoare națională. Dar ce se ascunde, de fapt, în spatele discursurilor pompoase, lozincilor și emoțiilor? Unde a ajuns cu adevărat țara?
După 35 de ani, putem deja să evaluăm destul de obiectiv ce a însemnat pentru Moldova dobândirea independenței.
Astăzi, populația s-a redus la jumătate. Două milioane de cetățeni formează „diaspora”, iar mulți dintre ei nu se vor mai întoarce acasă. Statul este împovărat de datorii greu de dus. Ramuri întregi ale economiei au dispărut sau au degradat.
Iar cel mai trist este că prețul final al acestui parcurs istoric ar putea fi însăși existența statului și a națiunii. Republica Moldova, ca stat, se apropie, fără exagerare, de un punct critic.
Astăzi, în locul unui nou rând de discursuri pompoase, ar trebui să ne gândim serios și să răspundem sincer la câteva întrebări:
- Unde și când s-a produs acea cotitură care ne-a dus în direcția greșită?
- Cine și în ce scop a luat deciziile care au adus țara în situația de astăzi?
- Ce trebuie schimbat pentru ca țara să intre, în sfârșit, pe un făgaș sănătos de dezvoltare economică și de schimbare a mentalității?
Să facem din această zi una a reflecției naționale. Rămâne speranța că oamenii curajoși, lucizi și cărora le pasă încă mai pot construi o țară de care moldovenii să fie mândri.