Ian Lisnevschi a criticat ritmul în care sunt examinate proiectele de lege în Parlamentul Republicii Moldova, afirmând că, în cazul unui asemenea volum de documente, problema nu este doar dacă deputații reușesc să le citească, ci și cât de atent sunt evaluate posibilele consecințe ale noilor norme.
Potrivit lui Lisnevschi, pe 24 august, în aproximativ o oră și jumătate, Parlamentul a adoptat sau modificat în jur de douăzeci de acte legislative. În total, pe ordinea de zi a sesiunii extraordinare au fost incluse 37 de proiecte de acte normative, dintre care 23 sunt legate de angajamentele Republicii Moldova în procesul de aderare la Uniunea Europeană.
Documentele vizează mai multe domenii deodată: justiția, piața financiară, protecția socială, mediul, infrastructura, mass-media și siguranța rutieră. De asemenea, deputații examinează modificări la Codul electoral, noul Cod privind organizarea și funcționarea Parlamentului, precum și reglementări privind criptoactivele, instrumentele financiare și procedurile judiciare.
„Nu voi afirma că deputații nu au citit aceste documente. Poate că fiecare deputat a studiat din timp, cu atenție, sute de pagini de legislație, dar, din experiență, acest lucru este puțin probabil”, a scris Lisnevschi.
În opinia sa, problema principală nu ține însă nici măcar de numărul de pagini citite, ci de lipsa unei evaluări complete a posibilelor consecințe ale deciziilor adoptate.
Lisnevschi a declarat că, în procesul de examinare a legilor, ar trebui realizat un fel de Legislative Stress Test: să fie analizate scenariile negative, eventualele breșe și conflicte cu normele în vigoare, precum și noile competențe acordate instituțiilor statului și modul în care acestea ar putea fi abuzate.
„O lege nu este un document care își încheie existența odată cu votul. Este o intervenție într-un sistem în care o singură normă modificată poate, peste un an, să influențeze instanțele, mediul de afaceri, alegerile, bugetul, drepturile cetățenilor sau competențele instituțiilor statului”, a menționat el.
Drept exemplu al consecințelor unor soluții legislative insuficient analizate, Lisnevschi a amintit situația legată de legea amnistiei, afirmând că aceasta a arătat deja cât de scump poate costa statul o construcție legislativă insuficient calculată.
Potrivit lui, motivul de îngrijorare nu este numărul actelor adoptate de Parlament, ci posibila lipsă a unei modelări a riscurilor cumulate generate de acestea.