Era odată un pictor care a pictat o lucrare, după părerea sa — desăvîrșită. Atît de mîndru era, încît a expus-o în tîrg, cu inscripția: cine găsește o greșeală — să o indice cu markerul acesta roșu.
Seara, cînd a venit să o ia — a văzut că pictura era plină de cruciulițe roșii, oamenii găsind o mulțime de cusururi și arătînd spre ele.
Și iată, devastat fiind, i-a povestit despre acest caz prietenului său, zicînd apoi că vrea să lase pictatul. Prietenul însă îi zice: pictează exact aceeași lucrare și am să-ți demonstrez opusul. Ești un pictor foarte talentat.
Cînd acesta a terminat, prietenul îi zice: „Acum pune lucrarea în același loc, dar cu inscripția: Cine găsește o greșeală — să o corecteze. Aveți alături pensule și vopsele.”
Seara pictorul a găsit lucrarea așa cum o lăsase.
Uneori e ușor să vezi greșelile altora, dar e greu să sugerezi soluții mai bune. Mai ales atunci cînd comentezi lucrarea unui geniu.
Guvernarea însă, cînd ne zice nouă că venim doar cu critici, dar fără soluții — ea, desigur, trișează și cineva ar crede că ea e genială, iar noi, criticii — sîntem doar niște cîrcotași.
Faptul că noi nu rezolvăm problemele pe care trebuie să le rezolve ea — se datorează faptului că noi nu sîntem la guvernare, nu avem putere de decizie și nu deținem instrumentele necesare.
Dar de sugerat soluții noi putem.
Atunci cînd ministrul Belous ne spune o afirmație banală, de exemplu:
„Dacă renunțăm la o măsură, cu ce o compensăm? (…) Când renunțăm la o măsură introdusă în politica fiscală, trebuie să fie cu o contramăsură de unde creștem încasările. Matematica e sigură”
Ea, cu siguranța asta în glas, ne zăpăcește și ne face să uităm parcă de faptul că… se pot reduce cheltuielile. Și de fapt cu asta trebuia de început. De exemplu, atunci cînd ai un om de partid care ocupă trei sau patru funcții plătite gras în stat în același timp, fără să vrei apar întrebările:
- Oare acest om livrează atît de mult, lucrînd cîte 32 de ore pe zi?
- Dacă el livrează prost în toate cele patru poziții — sînt oare aceste poziții în realitate necesare sau se pot lichida?
- Poate acest om înlocui patru profesioniști, ocupîndu-le locul?
- Oare aceste patru instituții nu funcționează prost din cauză că la conducerea lor stau oameni care lucrează încă în alte trei locuri?
- Nu era mai bine să avem patru profesioniști angajați în cîmpul muncii în aceste funcții ocupate în prezent de un singur om?
- Oare nu pleacă lumea din țară pentru că aici nu-și poate găsi de lucru, pentru că membrii PAS se lăcomesc să ocupe mai multe funcții de conducere în același timp?
Dacă guvernarea ar cere soluții, nu doar critici, dacă guvernarea ar sta să asculte de propunerile oamenilor — ar afla că oamenii cer în primul rînd reducerea cheltuielilor inutile. Dacă acest pas s-ar fi realizat și s-ar fi adeverit a fi ineficient — oamenii aveau să înțeleagă necesitatea reformei fiscale.
Dar nu atunci cînd, în plină criză a combustibilului, armata mișcă mii de mașini grele pentru un moft, o paradă militară fără de care am putut trăi 35 de ani și am fi putut trăi și acum.