Ne amintim cu toții perioada în care am aflat despre puterea și influența lui Plahotniuc asupra instituțiilor statului, atunci când ni se explica și prezenta cu lux de amănunte noțiunea de „păpușar”, prin prisma unor influențe puternice, în afara cadrului normativ și legal, asupra funcționarilor și instituțiilor statului.
Termenul a devenit celebru extrem de rapid și a fost folosit cu vârf și îndesat pentru a descrie și caracteriza felul în care erau trase sforile de către o persoană care nu avea dreptul legal să facă acest lucru și o făcea în interes personal sau de grup.
Anii au trecut, acel „păpușar” a fost înlăturat de la putere, iar cei care se jurau atunci că luptă nu doar cu el, păpușarul cu sfori, ci și cu fenomenul în sine, au obținut puterea, iar odată cu ea – șansa și posibilitatea de a ne demonstra că nu sunt la fel și se țin de cuvânt vizavi de promisiunile și angajamentele asumate față de cetățeni.
Toate bune și frumoase, până în clipa în care apare un nou termen – emisar special al președintelui.
Un fel de „mandatat”, care o fi având o „procură” sau „împuternicire” divină de la șeful statului să dreagă, să facă și să desfacă în numele și interesul stăpânei.
Deși nu găsim nicăieri un nomenclator sau o listă exhaustivă a drepturilor și obligațiilor acestui personaj sau ale acestei funcții, constatăm și aflăm PAS cu PAS despre influența, pârghiile și, mai ales, sforile pe care le poate trage dacă își dorește.
Cireașa de pe tort și confirmarea plenară a acestui fenomen vechi, dar rebranduit cu o denumire nouă, este declarația publică a domnului Prim-ministru Tofan, unde ne mărturisește că a avut trei întâlniri cu ex-ex-ul Prim-ministru, actualul Emisar al Maiei Sandu, care a „controlat bine securitatea”.
Întâlniri al căror scop a fost, citând declarațiile domnului Tofan, transferul acestor atribuții sau sectoare către el.
Și aici apar și încep să se vadă clar fenomenele care ne aduc aminte, clar și răspicat, de ațele păpușarului.
Cum adică – primul-ministru în funcție, având toate pârghiile legale, se întâlnește și cere să i se transfere ceea ce i se cuvine de drept și prin lege, cu un personaj ale cărui atribuții nu au cum să le substituie sau înlocuiască pe ale șefului executivului?
Cum adică – primul-ministru în funcție, investit de Parlament, nu se întâlnește cu predecesorul său direct și nici cu interimarul predecesorului, ca să-i ceară transferul sau preluarea, ci cu cel care de luni bune nu mai este în această funcție și ar fi trebuit de luni multe să nu mai exercite niciun fel de „gestionare” sau „control” asupra „domeniului securității”?
Aceste organe, numite generic „securitatea statului”, au legi și cadru normativ clar, cu listă expresă și exhaustivă – cui se subordonează, cu cine colaborează și cui raportează.
Paralel și simultan, vedem cum își face apariția în scenă un proces de scoatere forțată de pe piață a unei companii avia, cu peste 1 miliard de euro capital, cu peste 1% contribuție în PIB, în topul contribuabililor la buget, cu reprezentanțe în numeroase state, cu aeronave noi cumpărate din Franța și cu premieri pompoase din mâinile însuși președintelui francez.
Și toate astea, zic mai multe voci notorii, ar fi opera și interesul aceluiași vechi „păpușar”, doar cu denumire nouă – emisar.
Un fel de „dat cu capul de asfalt” sau de pista de decolare.
Unde mai vezi că și anumite „instituții media”, de o reputație îndoielnică, pun umărul la scoaterea forțată, atacuri publice concertate, interviuri prin parcuri despre o anumită companie și scoaterea de la naftalină a unor acuzații care au deja ani de zile vechime și la care nu s-a umblat deloc când era poate chiar cazul să se umble?
Că anulează zborurile.
Că sunt nemulțumiți clienții.
Că nu sunt punctuali.
Că ar fi ajutat la cărat banii lui Șor.
Vrute și nevrute.
Multe.
Dar acestea nu vin din partea autorităților abilitate să intervină prompt, să corecteze comportamentul companiei, să sancționeze compania dacă este cazul – ci vin după ani de zile, exact în momentul când pe scenă își face apariția deja „compania înlocuitoare”, care ar trebui să preia piața și afacerea existentă.
Înlocuitoarea, doar cu o aeronavă veche de peste 20 de ani și cu surse de proveniență dubioasă, despre care lumea cunoscută pe meleaguri zice la fel că ar fi opera noului păpușar.
Eu n-am mai văzut decizii emise de stat în baza unor legi abrogate, care nu mai au putere juridică, și pasivitate ani de zile din partea instituțiilor statului, condus de aceleași persoane, care să se activeze brusc mediatic exact la țanc – în beneficiul evident, dar indirect, al altei companii.
N-am mai văzut decât atunci când există interes și comandă, sfori trase și indicații date.
Și când le punem cap la cap, matematica e simplă.
Nu trebuie să fii geniu ca să-ți dai seama că asistăm la o nouă formă de „păpușăreală”, în care presa, banii, instituțiile statului nu servesc interesul public și persoanele cu drept legal de a le conduce – ci un terț.
Terț, de la care ajunge să-și cerșească ceea ce i se cuvine prin lege însăși Primul-ministru, șef al Guvernului, deși are în spate legea, votul politic al majorității Parlamentului și desemnarea Președintelui!
Dar ce sunt toate astea pe lângă un emisar?!