Fostul purtător de cuvânt al Guvernului – Daniel Vodă, în cadrul unei emisiuni televizate a declarat că nu e corect să vorbim doar despre verișoara Maiei Sandu cu salariu și sporuri de peste 120.000 lei / lună, pentru că, în realitate nu ar fi doar ea în asemenea situație, ci ar fi tocmai încă 33 de angajați într-o situație similară.
Nu ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns, în hohote în ambele cazuri
Deci, în încercarea de a o dezvinovăți pe Maia Sandu și verișoara ei care devine milionară într-un singur an, pe ghebul statului, „muncind” prin a purta cuvântul „la distanță” pentru MoldATSA – acesta a extins problema și lista la tocmai 33 de angajați cu probleme similare, conform anchetei în curs de desfășurare.
Un fel de: dar nu numai eu fac așa, ia uite câți mai fac fix că mine, tot normal, ce vă legați de mine?!
Mitul „sacrificiului” și realitatea veniturilor
Despre „paradoxul” în care Președinta noastră sfântă și neprihănită „rezistă” cu un salariu care abia ajunge la 25 mii pe lună iar toți apropiații de partid și de lideră ridica sute de mii pe lună – nu mai pomenim – este evident și clar că e o utopie să crezi că cel care ține pâinea și cuțitul în mână își lasă cea mai mică felie, iar toți ceilalți – promovați prin voința și decizia ei personală mănâncă bucăți grase.
Trebuie să fii de o naivitate absolută să crezi în asemenea povești
Dar nouă ne plac poveștile: cu trăitul din economii, cu sacrificiul de a lăsa un salariu bun și de a „salva” Moldova, cu doar jumătate de ou pe zi, sau cu mâncarea adusă de mamă și lăsată la pază.
Plai Mioritic, ce să mai.
Zâne cu Făt Frumos care „luptă” cu balaurii.
Absurdul „rezilienței” în contextul austerității.
Absurdul vine și din perspectiva „rezilienței”, „a prețului libertății” și al „comasărilor școlilor și universităților, amalgamării (lichidării) primăriilor, și creșterii taxelor și impozitelor” pe motiv că nu sunt destui bani la buget.
Adică cetățeanului i se taie tot mai mult și i se vorbește că altă soluție nu există – și i se mai cere să mai și plătească mai mult pe deasupra.
Și când colo – afli cu stupoare că unora le merge nu că bine – extraordinar de bine.
Jocul de-a v-ați-ascunselea cu banul public
O adevărată vânătoare publică a început după ce s-a spart globul de cristal al Prințesei și „icoanei vieții noastre” vorba unui manifestant pro-PAS.
Deși au promis că vor face ordine cu „salariile nesimțite” – vorba Președintei, ei stau tiptil cu mâna la nas și la gură, ținându-și respirația, să nu-i vedem și să nu-i auzim și pe mulți alții care rup lunar pielea de pe osul acestui stat cu cetățeni captivi dar buni de pus la plată.
Telegramerii care s-au refugiat în ultimul bastion al libertății de exprimare – caută zilnic prin listele de angajați la stat, prin listele de consilii de administrație și descoperă alți și alți profitori.
Și dacă-s prinși – sunt dați afară.
Un fel del v-ați-ascunselea.
Cine nu-i gata îl i-au cu lopata.
Ne jucăm de-a prinselea unde nu există „căsuță” după ce a fost prinsă însăși lidera și anturajul ei select.
Рас, два, три, цетыре, пять – кто не спрятался я не виноват!
„Moștenirea” și factura de plată pe termen lung
Drama nu se oprește aici, după ce le-am plătit milioane prin sporuri și salarii, strânse de pe ghebul și trupul moldovenilor – mai urmează și pensie să le plătim, și alte plăți sociale (copii, boală, invaliditate, etc).
Și la asemenea venituri – pensiile vor fi bune de tot, nu cea medie de 4824 lei / lună, aici vor fi câteva zeci de mii de lei lunar, pentru fiecare, cel puțin 33 la MoldATSA și mulți alții.
Este un cerc vicios care se va rostogoli încă multă vreme și după ce PAS nu va mai fi la putere, „moștenirea” regimului PAS și factura de plată ne va urmări încă mult timp de acum în colo.
„Integrarea Europeană” are loc pe „etape” – mai întâi cei din partid, rudele și apropiații – după care cetățenii și statul, dacă va mai rămâne ceva de „integrat”.
Vremuri bune, dar nu pentru toți.
Oameni buni cu salarii bune.
Plăcinta e mică.
Reziliență.
Răbdați.