Să începem de la începuturi, cu un pic de teorie. Dacă e să vorbim dintr-o perspectivă normală, sănătoasă a lucrurilor, de ce noi trăim ca societate, trebuie să înțelegem că anume pentru auto-organizarea vieții noastre noi ne alegem conducerea. Ca să nu ne omorâm unii pe alții, să găsim modalități de interacțiune și de existență comună, mai mult decât atât, ca existența noastră comună să îmbunătățească calitatea vieții noastre. Că, altfel, trăiam fiecare separat și ne cautam de treabă.
Deci, noi ne alegem conducerea care, printre altele, trebuie să gestioneze banii noștri – trebuie să îi gestioneze cu grijă, cu rațiune, mai mult, să îi înmulțească, cheltuindu-i doar pentru acele cheltuieli care sunt utile societății și pe care nu le poate avea fiecare separat. Doar că toate acestea sunt într-o lume ideală, nu atunci când la putere vin oameni buni.
Când la putere vin oameni buni, lor nu le pasă de banii noștri. Ei pur și simplu îi împart, fără gram de soveste, tuturor apropiaților lor, recompensându-i pe toți cei care i-au ajutat să ajungă la putere, care au lucrat pentru ei în campania electorală, în stafuri electorale, în partid și multe altele. Aceștia nu sunt doar activiștii de partid, sunt și oamenii importanți, precum, de exemplu, judecătorii Curții Constituționale, și tot felul de slugi în organele de stat, care trebuie să abuzeze de poziția lor administrativă pentru a menține puterea PAS-ului și personal a Maiei Sandu.
Evoluția metodelor de guvernare: De la trecut la actuala guvernare
Altădată, pe vremea lui Plahotniuc, cum funcționa sistemul? Plahotniuc fura, iar apoi Costea Botnari, alias Borsetka, iar când acesta nu mai făcea față la fluxuri, deja asistenții lui Borsetka duceau, lunar, plicuri prin sute de birouri importante din țară. Noii băieți din gruparea Maiei Sandu, pornind de la lăcomia lor patologică, au inventat o altă metodă, care uimește prin cinism și nerușinare: tot ce furăm, păstrăm pentru noi și nu împărțim cu nimeni, iar tuturor celor cărora trebuie să le plătim pentru loialitate și serviciile prestate le vom plăti din bugetul de stat, sub formă de salarii grase, adică pe cheltuiala publică.
De aceea, primul lucru pe care l-a făcut a fost să crească salariile judecătorilor Curții Constituționale, pentru ca aceasta să fie docilă și ascultătoare. În paralel, a plasat rude ale membrilor acestei curți în diverse funcții bine plătite. De exemplu, pe Olga Roșca, pe care președinta a luat-o consilieră. Apoi au început să angajeze toți membrii partidului, membrii familiilor lor, verișori, apoi fini, cumătri – și toate acestea sunt plătite din buget. Din banii publici.
De ce? Pentru că acești bani nimeni nu-i numără, sunt banii fraierilor care ni i-au încredințat și noi îi cheltuim cum vrem, iar lor le spunem că este plata pentru competență, pentru integrare europeană, pentru libertate. Spunem orice prostie, fraierii oricum o înghit. Și astfel se formează acei 5 la sută de susținători siguri și fericiți, care sunt mulțumiți de absolut tot ce se petrece în țară și de viața proprie.
Sondajele de opinie și profilul celor 5% susținători fideli
Mereu m-am mirat când vedeam sondajele lui Doru Petruți și observam acel 5% de oameni fericiți și mulțumiți de viața lor. Cine sunt acești oameni? – mă întrebam eu. Acum totul a devenit clar – iată-i, acest 5% de sinecuriști, care trăiesc pe cheltuiala noastră, care gravitează în jurul PAS și al Maiei Sandu, lăudând-o, strigând că este cea mai deșteaptă, cea mai cinstită, că întreaga lume o aplaudă, „Bravo, Maia!” – toate acestea sunt bine plătite, dar nu din banii ei, ci din buget.
Știți de ce îmi aduce aminte? Foarte mult, practic la fel. Îmi aduce aminte de setka lui Șor, cu o singură diferență – Șor plătea din banii săi sau, după cum se presupune, din banii rușilor, iar a noastră lideră globală plătește din ai noștri. Nici Plahotniuc nu s-a gândit la așa ceva. De aceea, acești băieți tineri, care primesc câte 33 sau 40 de mii de lei lunar, sunt doar un caz particular într-un tablou imens. Un tablou dus la absurd.
Creșterea numărului de funcționari publici și impactul financiar
În încercare de autoaparare, reprezentanții PAS spun acum că este un procent mic din totalul salariilor plătite în țară pentru aparatul de stat și că asta nu influențează tabloul general. Dar acum să privim mai atent. Conform datelor Tatianei Iovv, de la venirea PAS la putere, numărul funcționarilor a crescut cu 26 de mii de persoane. Ați văzut ca în ultimii 5 ani PAS să angajeze susținători ai Partidului Socialiștilor, ai comuniștilor, Democrația Acasă, ai lui Șor sau ai Partidului Nostru? Nu, doar pe ai lor – doar pe ai lor. Prin urmare, putem spune cu siguranță că din cei 26 de mii de noi funcționari, 99% sunt activiști PAS sau cei cu „Bravo, Maia!”.
Acum să revenim la cifre, la calculatorul meu preferat. 26 de mii de persoane înmulțim cu salariul minim al unui funcționar PAS – să luăm un minim 20 de mii de lei. Înțeleg că acum în public apar cifre mult, dar mult mai mari, dar haideți să fim măcar noi modești – luăm minim. Pe lună, aceasta înseamnă 520 de milioane de lei, pe an – 6 miliarde 240 de milioane de lei. Am calculat după minimul absolut, doar 20 de mii de lei lunar. Dar cine dintre activiștii PAS lucrează pentru acești bani, după cum vedem acum din știri? Nimeni.
Comparație bugetară: Cât costă întreținerea rețelei politice față de sectoarele-cheie
Ce reprezintă 6 miliarde 240 de milioane de lei pentru stat? Când a trebuit să se indexeze pensiile cu rata inflației (cu 15%), pentru toți pensionarii moldoveni, care sunt aproape 700 de mii, era nevoie de doar 3 miliarde de lei. Pentru toate drumurile din Moldova se cheltuie anual doar 1,8 miliarde de lei. Pentru întreaga apărare a Moldovei, cu toate radarele, noile orașe militare și mareșalul Nosatâi, se cheltuie 2 miliarde. Iar pentru întreținerea rețelei Maiei Sandu se cheltuie 6 miliarde 240 de milioane (după calculul minim, repet).
Și aceștia sunt exact cei 6 miliarde pe care Maia Sandu vrea să îi obțină prin creșterea taxelor la gaze, electricitate, produse alimentare, pe absolut tot (știți de proiectul reformei fiscale care, după părerea majorității experților, va distruge economia și jumătate din populație). 7,8% din venituri la bugetul de stat, adică aproape 8 la sută, Maia Sandu cheltuie pe salarii pentru susținătorii săi, pentru lingușitori, creând o rețea politică asemănătoare cu cea a lui Șor. Aceeași setcă. Dar chiar și Șor cu Rusia nu și-au permis astfel de cheltuieli. 310 milioane de euro pe an – vă puteți imagina astfel de cheltuieli? Aceasta este o delapidare la fel de mare a bugetului ca orice altă delapidare.
Aparatul de stat supradimensionat și acuzațiile de deturnare a fondurilor
Înțelegeți, înainte nu aveam acești 26 de mii de paraziți suplimentari în aparatul de stat și el funcționa normal. Era pe deplin funcțional și își îndeplinea atribuțiile. Acum s-a adăugat o ventuză de încă 26 de mii de persoane care nu sunt necesare, care nu îmbunătățesc, nu completează nimic. Aparatul își face treaba ca înainte, poate chiar mai prost din cauza haosului și a dezordinii aduse de partidul PAS.
Rezultă că Maia Sandu și PAS au creat artificial o ventuză de 26 de mii de persoane care, fără să creeze nimic, extrag anual 6 miliarde 240 de milioane de lei. Și asta pe an, după calculul minim! Să calculăm: doar în ultimii 3 ani au extras din țară 1 miliard de euro! Și aceasta este doar o singură schemă. Nu vorbim despre furtul direct pe care l-au făcut la achiziții de gaze, electricitate, păcură, drumuri, medicamente și multe altele. Vă imaginați ce aspirator au pornit? Plahotniuc este un copil pe lângă ei.
Și să nu uităm ce am mai spus în emisiunea precedentă: săptămâna trecută PAS a refuzat crearea a două comisii parlamentare de anchetă pentru investigarea modului în care a fost cheltuit ajutorul european în Republica Moldova și a modului în care au fost efectuate achizițiile în perioada stării de urgență în energetică din anii 2022-2023. Ambele propuneri, ca în cele mai bune vremuri ale lui Plahotniuc, au fost respinse de către putere, adică deputații PAS. Iar acolo, în acea gaură neagră, este deja furt direct de zeci de milioane de euro în buzunarele oamenilor concreți din cele mai înalte cabinete.
Consecințele politice și viitorul electoral
Știți de ce îmi pare rău cel mai mult acum? Că toți acești apărători ai PAS și strigători de „Bravo, Maia!” vor spune apoi, toți ca unul: „Doamne, cum ne-a înșelat! Și părea atât de cinstită!” De parcă nu li s-a explicat timp de 4 ani de dimineața până seara, nu li s-au arătat documente, nu s-au făcut calcule. E clar că timp de 4 ani le-a fost mai comod să nu observe și mai degrabă să pună totul pe seama dușmanilor poporului, adică puținilor ca noi, care nu tăceau strategic.
Dar când deja devine absolut imposibil să te mai prefaci că nu se întâmplă nimic, pentru că inclusiv publicul tău începe să se întoarcă de la tine, pentru că oamenii încep să înțeleagă cum tu cauți scuze pentru putere acolo unde ele nu există, ești forțat să explici neclar, că într-adevăr boierii sunt răi, dar regina nu e de vină, ea nu știa nimic. Și cum veți mai urla și vă veți scuza apoi, de asta chiar îmi pare rău.
Concluzie: Reforma fiscală și finanțarea rețelei de partid
Iar acum concluzia: Maia Sandu, pe banii din bugetul de stat, și-a construit rețeaua de partid – rețeaua propriilor susținători, bine plătiți. Și ceea ce vedem – cei care s-au lipit de buget – este doar o parte a rețelei. A doua parte a rețelei, și mai bogată, un fel de elită a rețelei, s-a lipit de banii europeni. Dar despre aceasta vorbim altă dată.
Revenind la rețeaua de cel puțin 26 de mii de funcționari noi – acesta este un monstru care extrage din stat și din oameni 6 miliarde 240 de milioane de lei anual – asta minim. Statul nostru nu generează astfel de bani. De aceea au tot împrumutat constant pentru a acoperi și această gaură. Dar acum nu mai au suficienți bani pentru a hrăni acest monstru înfometat. Maia Sandu nu poate concedia oamenii sau să le scadă salariile, pentru că ar începe o revoltă pe vas, iar înainte sunt trei campanii electorale, iar în interiorul PAS toată lumea înțelege perfect cine, unde și de unde are bani.
Toți văd, toți știu și fiecare vrea partea lui din plăcintă – poate mică, dar a lui. Prin urmare, Maia Sandu nu are destule plăcinte pentru toți, pentru că sunt atâtea guri și apetitul lor este atât de mare încât le sunt puțini 30, 40, 80, chiar 100 de mii de lei pe lună. Iată de aici s-a născut reforma fiscală grea, dar atât de necesară. Observați, s-a spus că, în urma reformei, statul va colecta suplimentar 6 miliarde de lei anual. Nu este o coincidență uimitoare? Noi am calculat de câți bani au nevoie minim pentru întreținerea rețelei de partid din buget și exact aceeași sumă vor să o ia suplimentar din buzunarele noastre.
Acesta este cel mai grandios jaf al poporului nostru. La o scară la care nici nu ne-am fi putut gândi înainte. Totul este subordonat unei singure logici – menținerea puterii unei singure persoane.
P.S. Cazul judecătorilor și meritocrația în viziunea puterii
Apropo de meritocrație despre care, pe timpuri, Maia Sandu vorbea la fiecare colț. Mai țineți minte pe fostul judecător Alexei Paniș, cel care a avut curajul să anuleze decretul ilegal al Maiei Sandu? Săptămâna aceasta Ministerul Justiției a refuzat să-i semneze licența de avocat, cu toate că acesta a susținut toate examenele cu cele mai bune note. Din sursele mele, Ion Guzun personal a avut grijă ca Paniș să nu primească licența.
Cam în aceeași situație se află și judecătoarea Sofia Ghidirim, care a anulat 40 de procese verbale pe corupția electorală. De la șeful poliției Cernăuțeanu cerea ca aceasta să fie pedepsită, acum prin ANI și procuratură se caută cum aceasta să fie răzbunată. Iar răzbunarea Maiei e grea de tot, ea nimic nu iartă niciodată. Ambii judecători au aplicat legea contrar mofturilor președintei și acum simt răzbunarea pe propria piele.
Cum a spus Cristina Cojocaru, problema nu mai este doar a lui Alexei Paniș. Este problema fiecărui judecător care va trebui să decidă, mâine, într-o cauză în care puterea executivă are un interes.
Cazul Vasile Tofan și reacția mediului de afaceri
Și aici ajungem la principala problemă, dacă tot vom vorbi mai încolo despre Vasile Tofan, candidatul PAS la funcția de prim-ministru. Poți să fii de 3 ori laureat Nobel în economie, dar dacă tu accepți sau crezi că poți efectua o revoluție economică într-o stat în care o singură persoană poate înlocui legea, în care o singură persoană poate să se răzbune pe judecători, pentru că aceștia au aplicat legea contrar mofturilor ei, atunci ori ești prost, ori ești complice.
Și dacă tot am ajuns la Tofan. Săptămâna aceasta, candidatul PAS s-a întâlnit cu fracțiunile, societatea civilă, mediul de afaceri, asociațiile. Cum să vă spun, toți cei cu care a reușit să discute au rămas cu un gust amar. De exemplu, la discuția cu una dintre cele mai mari fracțiuni parlamentare a fost adus de Doina Gherman. Ca pe un băiețel mic, pe care mama l-a adus la matineu, l-a îmbrăcat în haine frumoase și l-a pus sub brad. Apoi a stat și a ascultat să nu spună ceva nepotrivit.
În limbajul aparatului de stat, în limbajul puterii – acesta este un semnal pentru cei care fierb în acest cazan că persoana nu este independentă, este subordonată și joacă doar un rol, iar de vorbit trebuie să vorbiți cu mine, eu sunt șefa aici. Eu v-am adus băiatul, eu îl și duc.
Reprezentanții asociațiilor și ai mediului de afaceri cu care am vorbit personal au rămas, ușor spus, surprinși și dezamăgiți. Voi cita doar câțiva dintre ei, fără a numi numele (din motive evidente, au cerut să rămână anonimi):
„Total rupt de realitate, el idee nu are unde vine.”
„Dezamăgit total.”
„Naiv, teoretic, zboară în cosmos.”
„Vorbește frumos, но мы таких уже видели.”
Și cireașa de pe tort:
„Huinea cu perje acest Tofan al vostru.”