În timp ce oamenii strângeau cureaua, ANRE plătea aproximativ 7 milioane de lei anual pentru chirie. Aproape 600.000 de lei lunar pentru un sediu de lux din centrul Chișinăului. Peste 2.000 de metri pătrați pentru o instituție cu puțin peste 130 de angajați. Statul are clădiri, are patrimoniu, dar ANRE a preferat confortul de milioane.
Presa a scris că banii ajungeau la un om de afaceri cercetat penal. De aceea SIS trebuie să spună cine sunt beneficiarii finali ai acestor bani. Chiria nu cade din cer. O achită fiecare cetățean prin tarif.
ANRE trebuia să fie scutul consumatorului, instituția care ține monopolurile în frâu. Sub PAS, s-a transformat într-un club închis de funcționari de lux, care explică pe un ton tehnic și arogant de ce omul trebuie să plătească mai mult. Un cartier general al boierimii galbene.
Conducerea ANRE încasa circa 1,5 milioane de lei anual de persoană. Peste 127.000 de lei lunar pentru directorul general. După scandal au anunțat triumfător reducerea cu 20%. Mare sacrificiu. De la salarii obscene au coborât la puțin peste 100.000 de lei lunar.
La Moldovagaz tabloul este și mai interesant. Compania-mamă avea în 2025 doar 258 de angajați, cu un salariu mediu de 46.930 de lei. Energocom avea 49 de angajați, cu o medie chiar mai mare, 50.471 de lei. Fondul salarial estimat este de circa 145 de milioane de lei anual la Moldovagaz și aproape 30 de milioane la Energocom.
Cifra de peste 5.000 de angajați se referă la întregul grup Moldovagaz, adică inclusiv cele 12 întreprinderi de distribuție, cu tehnicieni, intervenții și rețele locale. Acolo salariul mediu estimat este de circa 18.400–18.700 de lei.
PAS promitea că va rupe cercul Moldovagaz. În realitate, a schimbat furnizorul, nu și sistemul. Energocom cumpără și vinde gazul, dar nu are rețelele locale de presiune joasă și nici miile de oameni care le întrețin. Distribuția fizică a rămas la întreprinderile din grupul Moldovagaz, iar costurile lor sunt plătite în continuare prin tarif.
Trebuie însă făcută o corectare importantă. Cele circa 150 de milioane de lei anual despre care s-a vorbit nu reprezentau întreținerea rețelelor. Era valoarea anualizată a contractului temporar prin care Moldovagaz factura și deservea clienții Energocom: aproximativ 12,5 milioane de lei lunar, fără TVA.
Din iunie 2026, Energocom susține că a preluat serviciul și nu mai achită acești bani. Cu alte cuvinte, statul a avut nevoie de Moldovagaz fiindcă și-a creat un furnizor fără capacitatea completă de deservire, apoi a plătit tranziția tot din factura cetățeanului.
Iar acum ipocrizia lui Igor Grosu. El a ieșit să ne spună că șeful Moldovagaz ar primi 400.000 de lei lunar. Vadim Ceban spune că primește circa 150.000. Contractul nu este public, dar mecanismul este public. Consiliul de Observatori are șase membri, patru de la Gazprom și doi reprezentanți ai statului, Carolina Novac și Vitalie Mîța.
Hotărârile se adoptă cu minimum cinci voturi. Fondul de salarizare și remunerațiile conducerii trec prin acest Consiliu. Asta înseamnă că o asemenea decizie nu poate trece fără votul a cel puțin unui reprezentant al statului. Dacă ambii votează împotrivă, majorarea este blocată.
Igor Grosu știe acest lucru. PAS își are oamenii acolo. Să te revolți public împotriva unor salarii pe care reprezentanții puterii le pot bloca nu este curaj. Este teatru și ipocrizie.
Și cum sunt ținuți cuminți reprezentanții statului? Carolina Novac a declarat pentru 2025 exact 2.250.550 de lei primiți de la Moldovagaz. După ce suma a devenit publică, a anunțat că a donat unui ONG ultima remunerație încasată, nu toate cele 2,25 milioane. Interesantă manevră. Întâi încasezi milioane de la compania pe care trebuie s-o supraveghezi, apoi donezi o tranșă și încerci să transformi problema de integritate într-o poveste caritabilă.
ANRE nu poate modifica direct contractul directorului Moldovagaz. Poate însă refuza ca salariile nejustificate să fie incluse în tarif. Chiar ANRE arată că, în scop tarifar, pentru conducător poate fi recunoscută o cheltuială salarială de cel mult 56.643 de lei lunar, înainte de repartizarea pe activități. Restul trebuie plătit de acționari, nu de consumator. Întrebarea este dacă ANRE a folosit această putere sau doar a mimat controlul.
În paralel, Energocom a făcut profit dintr-o resursă de bază în plină criză. Statul trebuia să fie tampon social, nu speculant. Vestmoldtransgaz, controlată de Transgaz România și consiliată de Victor Bodiu, a primit tarife de transport mult mai mari, iar costurile au fost transferate în factură.
În timp ce prețurile europene coborau, Moldova continua să cumpere scump. În ianuarie 2024, Moldova cumpăra gaz cu aproximativ 77% peste media UE. Iar când au început întrebările, ANRE nu a mai publicat timp de un an prețul de achiziție.
După publicarea datelor, am aflat cu stupoare că, timp de 3 ani, Republica Moldova a achitat cu 544 milioane de dolari mai mult decât media europeană la achiziția gazelor.
Nici meritocrația PAS nu a ajuns la ANRE. Un candidat a câștigat concursul de două ori, dar procedura a fost reluată până a ieșit cine trebuia. Un casting politic care îl câștigă mereu personajul galben ales preventiv. Pentru ce să prostești oamenii și să anunți concurs, dacă tot îl câștigă cine trebuie?
ANRE trebuia să apere consumatorul. Astăzi justifică tarife, salarii uriașe, chirii luxoase și numiri politice. Gaz scump, energie scumpă, carburanți care cresc zilnic și scad cu picătura.
Acesta este prețul independenței energetice? Nu. Este prețul prostiei, incompetenței și ipocriziei PAS.