Fostul viceministru al Afacerilor Externe și expertul în securitate Valeriu Ostalep susține că mecanismul prin care Serviciul de Informații și Securitate deschide, gestionează și clasează așa-numitele „dosare speciale” nu oferă suficiente garanții publice împotriva unor eventuale abuzuri. Declarațiile au fost făcute după ce SIS i-a răspuns la o solicitare oficială privind procedurile aplicate în astfel de cazuri.
În răspunsul semnat de secretarul general al SIS, Ion Clima, instituția invocă articolul 8 din Legea privind activitatea contrainformativă și activitatea informativă externă.
Potrivit documentului, modul de înregistrare a dosarelor speciale, categoriile acestora, procedurile de deschidere, gestionare și clasare, termenele de păstrare și procedura de distrugere sunt informații atribuite secretului de stat și sunt reglementate prin acte interne ale SIS.
Ostalep afirmă că, în aceste condiții, cetățeanul nu poate afla care sunt limitele concrete impuse Serviciului atunci când decide să deschidă sau să închidă un asemenea dosar.
„M-am adresat SIS pentru a afla ce garanții legale există că instituția este limitată de lege și nu poate deschide sau închide după bunul plac „dosare speciale”, când vrea și pe numele cui vrea. Răspunsul primit: este secret de stat. Spus mai simplu, SIS poate desfășura supravegherea unei persoane în afara unui dosar penal și fără procuror, iar limitele și mecanismele de control nu sunt transparente. Nu este clar cine și cum verifică aceste acțiuni”, a comentat fostul viceministru.
Ostalep afirmă, de asemenea, că nu există o subcomisie parlamentară care să exercite controlul asupra acestui segment și remarcă faptul că în răspunsul primit nu este explicat rolul supravegherii procurorului.
„Cu alte cuvinte, publicul nu poate afla în ce condiții sunt luate aceste decizii. Despre supravegherea procurorului, Ion Clima nu a spus nimic. Bănuiesc că situația este aceeași. Concluzia mea este că SIS a creat, practic, un mecanism paralel unui dosar penal, cu instrumente de supraveghere asupra vieții unei persoane, dar fără limite clare și fără un control real și transparent. Pe scurt, un fel de NKVD în variantă absurdă, în secolul XXI”, a conchis Ostalep.
