„Orice prost mărește taxele. Dacă aduci un dobitoc cu șapte clase și îi spui: «Bă, ne trebuie mai mulți bani», el spune: «Hai să mărim taxele.»” — Traian Băsescu.
Poate că această frază ar trebui pusă la intrarea în Ministerul Finanțelor. Cu litere mari. Guvernul Tofan a prezentat politica fiscală pentru 2027 și a numit-o echilibru. În cifre reci, însă, echilibrul înseamnă încă 5,1 miliarde de lei luate din economie. De la firme, de la consumatori, de la șoferi, de la agricultori. Inclusiv de la cei care comandă un colet ieftin de peste hotare.
Ambalajul este atent lucrat. Scutirea personală crește până la 40 de mii de lei. Profitul nedistribuit rămâne cu cota zero pentru mai multe companii. Cărțile primesc un regim mai bun. Corect. Numai că acestea sunt florile din vitrină. Nota de fundamentare spune altceva: 820 de milioane în plus din impozitul pe venit, 1,6 miliarde din TVA și 2,7 miliarde din accize. Total: 5,1 miliarde. Atât. Niciun calcul detaliat pe fiecare taxă. Nicio simulare serioasă a scumpirilor. Trei rânduri și factura.
La impozitul pe venit, gospodăriile țărănești urcă de la 7% la 12%, băncile și asigurătorii de la 12% la 18%, dividendele de la 6% la 8%. Câștigul de capital, taxat astăzi efectiv cu 6%, va fi taxat cu 12%. Donațiile bănești făcute de companii persoanelor fizice trec și ele la 12%. Școlile private, asociațiile de economii și împrumut, sindicatele și patronatele pierd scutiri. Iar pentru nerezidenți, proiectul introduce în baza impozabilă patrimoniul primit prin donație sau moștenire. Diaspora apare în ecuație pe ușa din spate.
La TVA începe adevărata recoltă. HoReCa și cazarea trec de la 8% la 12%. O parte din produsele agricole și alimentare, la fel. Peste primii 100 kWh de electricitate și 150 de metri cubi de gaz pe lună se va aplica TVA de 20%, începând cu aprilie. Coletele de până la 150 de euro vor avea TVA standard, plus câte 12 lei pentru fiecare trimitere. Nu contează că ai cumpărat un cablu de 30 de lei. Statul vine și acolo.
Mai sunt accizele, grosul banilor. Tutun, vaping, alcool, băuturi cu zahăr, energizante, motorină, parfumuri, artificii. Pe hârtie, ele sunt prezentate ca taxe pe vicii. Numai că motorina nu este viciu. Este cost de transport, cost agricol, cost în prețul pâinii și al fiecărui produs dus la magazin. Când crești acciza la motorină, nu taxezi doar pompa. Taxezi tot lanțul economic. Inclusiv omul care nu are automobil.
Și suma nu se termină la 5,1 miliarde. Proiectul permite autorităților locale cote între 0,05% și 1% pentru imobile, pe valori cadastrale actualizate. Schimbă și impozitul pe avere: prag de 5 milioane de lei pentru locuințe, fără vechiul criteriu de suprafață. Impactul local? „Urmează a fi determinat”. Cu alte cuvinte, guvernul știe cât vrea să anunțe, dar nu spune cât va costa toată construcția.
Problema Republicii Moldova nu este doar lipsa banilor. Problema este felul în care statul îi cheltuie. Bugetul pentru 2026 are venituri de aproape 79,7 miliarde și cheltuieli de 100,6 miliarde. Un deficit de 20,9 miliarde. Când ai o gaură atât de mare, majorarea taxelor este soluția comodă, nu soluția deșteaptă. Este mai simplu să iei încă un leu de la milionul de cetățeni decât să scoți un birocrat inutil dintr-un birou.
O politică fiscală sănătoasă ar începe invers. Întâi, revizuirea fiecărui program bugetar de la zero. Ce nu produce serviciu public măsurabil se închide. Apoi, înghețarea angajărilor administrative, reducerea ministerelor și comasarea agențiilor cu funcții duble. Contabilitate, achiziții, IT și resurse umane comune pentru instituții, nu câte o mică împărăție în fiecare clădire.
Urmează reforma administrativ-teritorială. Raioanele, în formula actuală, consumă bani pentru președinți, vicepreședinți, aparate, direcții și sedii, în timp ce multe servicii depind oricum de transferuri de la centru. Desființarea nivelului raional și trecerea la câteva regiuni administrative puternice, cu primării consolidate, ar tăia cheltuiala politică fără să taie profesorul, medicul sau asistentul social.
Apoi colectarea. Ministerul Finanțelor estima un gol de conformare la TVA de 7,9 miliarde de lei. Mai mare decât cele 5,1 miliarde pe care vrea acum să le scoată prin cote noi. Banii aceștia există deja în lege, numai că statul nu îi colectează. Facturi false, salarii în plic, contrabandă, importuri subevaluate, firme-fantomă. Aici trebuie analize de risc, facturare electronică, controale țintite și confiscarea averilor provenite din infracțiuni. Nu controale peste cel mai mic magazin care încă mai eliberează bonuri.
Mai sunt achizițiile publice. Contracte centralizate pentru combustibil, medicamente, software și automobile. Prețuri publice, beneficiari efectivi la vedere, comparații automate între instituții. Încă un izvor sunt întreprinderile de stat: inventarierea activelor, chirii la preț de piață, dividende reale, conduceri profesioniste și vânzarea activelor neesențiale care doar adună pierderi.
Iar cea mai bună sursă de venit rămâne creșterea economică. Mai multe întreprinderi, locuri de muncă declarate, exporturi și investiții înseamnă o bază fiscală mai mare fără să ridici cotele. Autorizații mai puține, reguli stabile, amortizare accelerată pentru utilaje, infrastructură și absorbția granturilor europene pentru investiții. Banii externi trebuie să construiască, nu să acopere o birocrație care se reproduce singură.
Guvernul cere solidaritate de la contribuabil. Bine. Dar solidaritatea nu poate curge într-o singură direcție. Înainte să scumpească mâncarea, motorina, energia și capitalul, statul trebuie să arate ce a tăiat din propria grăsime. Altfel, politica fiscală pentru 2027 nu este reformă. Este doar o factură mai lungă, trimisă acelorași oameni care au plătit-o și anul trecut.