Profesorii din Republica Moldova încep noul an școlar fără majorarea salarială pe care autoritățile o promiseseră anterior pentru 1 septembrie. Acum, sporurile promise au fost amânate pentru 1 ianuarie 2027.
Încă din primăvară, Ministerul Finanțelor confirma că noul sistem de salarizare urma să intre în vigoare la 1 septembrie 2026. Până în august însă a devenit clar că bugetul nu dispune de resursele necesare pentru lansarea completă a reformei. În cele din urmă, Guvernul a amânat majorarea pentru începutul anului viitor.
Potrivit ministrului Educației, Dan Perciun, din ianuarie salariile cadrelor didactice ar urma să crească cu 11–25%. Pentru perioada septembrie–decembrie, profesorilor li se promite o plată totală de 4.000 de lei net, câte 1.000 de lei pentru fiecare lună.
Problema nu mai ține însă doar de sume. Este a doua amânare a unei decizii pe care comunitatea pedagogică o așteaptă încă de la începutul anului. Iar fiecare nou termen mută treptat discuția despre salarii din zona financiară în cea a încrederii în promisiunile statului.
Pe 19 august, profesorii au protestat în centrul Chișinăului, cerând autorităților să respecte angajamentul privind majorarea de la 1 septembrie.
Federația Sindicală a Educației și Științei avertizase și asupra unor posibile acțiuni de protest la nivel național în toamnă. După negocierile cu Guvernul însă, protestele anunțate pentru 1 septembrie au fost suspendate, iar părțile au revenit din nou la masa discuțiilor.
Natalia Morari consideră că tactica sindicatelor a fost una greșită: oprirea protestelor în schimbul unor noi „negocieri”.
„Îi îndemn pe învățători, profesori și pe toți cei din sistemul educațional să se gândească la crearea unui nou sindicat. Pentru că cele actuale sunt pur și simplu personal de deservire al puterii”, a declarat Morari în emisiunea „Гибридные”.
Pentru comparație, există exemplul Ucrainei. Compararea directă a bugetelor celor două țări nu este corectă, însă diferența de priorități este relevantă: de la 1 ianuarie 2026, salariile cadrelor didactice ucrainene au fost majorate cu 30%, iar de la 1 septembrie a intrat în vigoare o nouă creștere, de încă 20%.
Decizia este aplicată în condițiile unui război care continuă și ale unor cheltuieli uriașe pentru apărare.
În cazul Republicii Moldova, întrebarea nu mai poate fi redusă doar la formula obișnuită „sunt sau nu sunt bani”. Bugetul este întotdeauna și despre alegerea priorităților.
Dacă educația este într-adevăr un domeniu strategic, atunci de ce se găsesc bani pentru întreținerea unui aparat de stat supradimensionat, pentru parade și achiziții de armament, dar nu și pentru majorarea salariilor profesorilor?
Mai există și o altă problemă: autoritățile le cer profesorilor să mai aștepte încă o dată. Mai întâi până în septembrie, acum până în ianuarie. Dar există vreo garanție că în 2027 aceste majorări vor fi într-adevăr aplicate?