Din 2023, Rusia ajută în secret Iranul să dezvolte rachete de croazieră supersonice moderne, care ar putea fi folosite împotriva portavioanelor americane și a altor nave militare din Orientul Mijlociu. Informațiile apar într-o investigație Financial Times, bazată pe corespondență rusească ajunsă în presă, date privind deplasările unor specialiști și analiza unor brevete militare.
Programul secret, desfășurat pe parcursul mai multor ani, poartă numele de cod C430L. Obiectivul principal este de a ajuta Teheranul să dezvolte un motor statoreactor, care permite unei rachete de croazieră să zboare timp îndelungat la viteze de câteva ori mai mari decât cea a sunetului. Potrivit experților consultați de FT, tehnologia ar putea fi folosită în special pentru rachete anti-navă și pentru rachete destinate lovirii țintelor terestre.
Din partea Rusiei, programul este coordonat de Rosoboronexport împreună cu NPO Mașinostroenia. În proiect au fost implicați mai mulți specialiști ruși de top în sisteme de rachete, aerodinamică și motoare supersonice. Unii dintre aceștia ar fi călătorit în repetate rânduri în Iran chiar înainte ca, în noiembrie 2023, să fie semnat oficial un contract cu Ministerul iranian al Apărării.
Până în 2025, inginerii ruși ar fi primit un volum considerabil de informații tehnice despre sistemul de propulsie iranian și ar fi analizat datele unui test de zbor. Specialiștii au studiat, între altele, funcționarea sistemului de alimentare cu combustibil, stabilitatea arderii, priza de aer și duza motorului. În aprilie 2025, Rosoboronexport ar fi propus trimiterea în Iran a aproximativ 20 de specialiști ruși pentru consultanță tehnică.
Potrivit FT, Iranul a construit deja un motor statoreactor și a efectuat teste de zbor. Deocamdată însă nu există dovezi că o rachetă de croazieră supersonică dezvoltată cu sprijin rusesc ar fi fost deja introdusă în dotare. Experții notează că o asemenea tehnologie ar putea reduce considerabil timpul de reacție de care dispun sistemele americane și aliate de apărare antiaeriană pentru detectarea și interceptarea unei rachete.
Cooperarea nu s-ar fi oprit nici după izbucnirea războiului dintre SUA și Israel, pe de o parte, și Iran, pe de altă parte. Corespondența analizată de FT arată că programul C430L a continuat și în 2026: Moscova pregătea rapoarte tehnice pentru Teheran, iar părțile discutau următoarea etapă a proiectului. Detaliile acesteia erau încă negociate în luna iunie.
Fabian Hinz, expert al Conflict Armament Research, a descris proiectul drept un transfer către Iran al unei „tehnologii militare strategice extrem de sensibile”, pe care Teheranul ar fi încercat să o obțină timp de decenii. În opinia sa, un program de acest nivel ar fi necesitat aprobarea la cel mai înalt nivel politic din Rusia.
Financial Times subliniază că programul se dezvoltă pe fondul aprofundării rapide a cooperării militare dintre Moscova și Teheran. Iranul a furnizat anterior Rusiei drone de atac Shahed și a contribuit la organizarea producției acestora pe teritoriul rus, iar acum, potrivit investigației, Rusia ajută Iranul să dobândească tehnologii proprii pentru dezvoltarea unor sisteme de atac mai avansate.