Un submarin german scufundat în ultimele luni ale celui de-Al Doilea Război Mondial continuă să reprezinte o problemă de mediu pentru Norvegia. Epava U-864 se află la circa 150 de metri adâncime, iar la bordul ei s-ar fi aflat până la 65–67 de tone de mercur destinat Japoniei. La peste 80 de ani de la naufragiu, autoritățile încearcă să decidă dacă încărcătura trebuie recuperată sau izolată definitiv pe fundul mării.
Epava se află în largul insulei Fedje, în vestul Norvegiei. Submarinul este rupt în două, iar încărcătura sa toxică reprezintă în continuare un risc pentru mediul marin, transmite Euronews.
Documentele istorice indică faptul că Japonia comandase 1.867 de recipiente cu mercur. Dacă întreaga comandă a fost încărcată pe U-864, submarinul transporta între 65 și 67 de tone. Documentele de încărcare nu s-au păstrat însă, astfel că nu se știe cu exactitate cât mercur se afla la bord. Cert este că substanța toxică a fost găsită în zona epavei.
Ultima misiune a U-864
În februarie 1945, când războiul din Europa se apropia de final, U-864 se îndrepta spre Japonia. La bord se aflau echipamente și materiale destinate industriei japoneze de apărare, precum și specialiști.
Submarinul nu a mai ajuns la destinație. HMS Venturer, un submarin britanic care interceptase comunicațiile germane, a localizat U-864 și l-a atacat pe 9 februarie. O torpilă a lovit submarinul german, care s-a scufundat împreună cu toate cele 73 de persoane aflate la bord.
Atacul este considerat singurul caz cunoscut în care un submarin aflat sub apă a reușit să scufunde un alt submarin aflat, de asemenea, în imersiune.
Epava a rămas uitată timp de aproape șase decenii și a fost localizată abia în 2003 de nava militară norvegiană KNM Tyr.
Mercurul poate rămâne în mediu sute de ani
Principala problemă este că mercurul nu se biodegradează. Odată ajuns în sedimente, poate rămâne acolo timp de zeci sau chiar sute de ani.
În anumite condiții, microorganismele îl pot transforma în metilmercur, o formă extrem de toxică ce se acumulează în lanțul alimentar, în special în pești.
În mai 2025, Administrația de Coastă a Norvegiei (Kystverket) a inspectat din nou U-864 cu ajutorul unor vehicule subacvatice operate de la distanță, camere 4K și sisteme de măsurare acustică. Datele au fost folosite pentru realizarea unui model 3D al epavei și al zonei din jur.
80% dintre recipientele recuperate erau deteriorate
În 2026, autoritățile au recuperat 22 de recipiente din zona epavei. Aproximativ 80% dintre acestea erau deteriorate și nu mai erau etanșe.
Operațiunea a permis recuperarea a aproximativ jumătate de tonă de mercur. În același timp, o parte din substanță a ajuns în apă în timpul lucrărilor.
Acest lucru ilustrează dilema cu care se confruntă autoritățile: recuperarea încărcăturii ar elimina o parte din mercur, dar intervențiile asupra epavei riscă să ridice sedimentele contaminate și să elibereze și mai multe substanțe toxice.
Să fie recuperată epava sau acoperită definitiv?
După operațiunile din 2026, Kystverket a recomandat din nou acoperirea epavei și a sedimentelor contaminate cu un strat protector. Instituția consideră că o operațiune amplă de recuperare ar putea elibera în mare mai mult mercur decât ar reuși să elimine.
Nici această variantă nu rezolvă însă definitiv problema. Zona ar trebui monitorizată pe termen lung pentru a verifica dacă stratul protector rămâne eficient.
Între timp, autoritățile norvegiene verifică periodic nivelul de mercur din peștii și crustaceele din regiune. Până acum, analizele au indicat niveluri stabile sau scăzute, fără semnale care să indice un risc major pentru populație.