Propagandiștii de curte din nou au început să vorbească despre prețul pe care trebuie să-l plătim pentru libertate, democrație și viitorul european, semn că “Winter is coming”. În paralel, potrivit Politico, Comisia Europeană, prin gura comisarului european Jorgensen, îndeamnă țările UE să restricționeze consumul de gaze și energie electrică, pentru a face față creșterii galopante a prețurilor. E semn că de această dată nu ne putem aștepta la niciun fel de sprijin extern. Chiar și partenerii de dezvoltare sunt la mare ananghie.
Desigur, am putea căuta rădăcina răului în situația geopolitică complicată din ultimii ani: atât în Ucraina, cât și în Orientul Mijlociu, dacă nu ne-am fi ciocnit cu dorința statului de a profita de pe urma creșterii prețurilor, pentru acoperirea găurii bugetare. În ciuda mantrelor despre „statul care este cel mai prost administrator” sau “drujba cu care se va intra în sectoarele care irosesc aiurea banul public”, dragii noștri amatori de liberalism au schimbat placa. Culmea – chiar au adoptat pe alocuri un limbaj bolșevic: “Prea mulți trăiesc în bine. Să luăm de la cei care au și să împărțim celor ce nu au”. O idee similară auzisem noi și când se discuta despre scandaloasa inițiativă de introducere a cotei unice TVA: În Moldova sunt prea mulți care trăiesc bine. Respectiv, să-i punem pe toți să plătească cât mai mult (atât bogații, cât și săracii), iar guvernul – din mila și grija pentru cei mai năpăstuiți, știe el cel mai bine cum să împartă CORECT plăcinta. Că, de… scrie la Constituție că suntem un stat social. Doar că numărul celor ce își permit să trăiască decent și un pic mai mult decât decent este minuscul, raportat la sărăcia generală pe țară.
Deceniile în care cetățeanul nostru a fost pus să lupte pentru propria supraviețuire, începând cu anii 90, la moldo-basarabenii noștri s-a format o înțelegere foarte clară că de la stat nu poate veni niciun ajutor, nicio salvare, de la stat pot veni doar probleme. Până și pensionarii au încetat să privească spre guvern cu speranță, descurcându-se care și cum poate. Pentru bătrânele care vând în stradă statul nu mai este un filantrop, ci polițistul care îi amendează sau ia mită.
Mitul despre Republica Moldova ca stat social s-a epuizat. Societatea a ajuns la o etapă în care își dorește ca statul cel puțin să nu paraziteze, dacă nu poate aduce soluții.
Acum statul are o scuză: aparatul birocratic are nevoie de resurse pentru a scoate la capăt proiectul integrării europene (a se citi – hrănirea eurointegratorilor). Vă reamintesc că acum un an, în noiembrie 2025, fost ministru al Muncii și Protecției Sociale, Marcel Spatari, explica la TV că pentru a realiza obiectivele de integrare europeană, va fi nevoie de o creștere a numărului agențiilor și angajaților. “Toate aceste lucruri presupun și niște costuri, iar aceste costuri trebuie acoperite din creșterea economică, să mărim capacitatea fiscală”, spunea Spatari, pentru care economia, aparent, este importantă doar din perspectiva oferirii resurselor pentru “integrarea europeană”. Așa cum în viitorul apropiat nu suntem amenințați de niciun fel de creștere economică, s-a ales cea mai simplă cale dintre toate, veche de când e lumea – creșterea birurilor. Astfel, proiectul “Moldova Europeană” nu mai este un slogan electoral, pentru obținerea sprijinului politic din partea societății, ci a devenit o acoperire pentru o expropriere sistemică a resurselor, prin care se alimentează burghezia compradoră. Zero investiții, zero libertăți economice – doar demagogie și escrocherie la nivel înalt, însoțite cu îndemnuri la „sacrificii supreme”.
Și nu e vorba deloc de un parazit preocupat măcar de supraviețuirea organismului gazdă. E acel soi de parazit care nu se va lăsa până când victima își va da o ultimă suflare.