Prieteni, a venit timpul să recunoaștem: geniul nostru financiar, investitorul, antreprenorul, Milei al Moldovei, reformatorul Vasile Tofan, confruntându-se cu prima criză serioasă, cea din domeniul energetic, a preluat cele mai bune și îndrăgite practici ale Maiei Sandu și PAS: a început să cerșească bani. Iar pentru că cerșetoria trebuie justificată cumva, aici, ca întotdeauna, a venit în ajutor cel mai bun prieten al Maiei Sandu și al partidului PAS: Vladimir Vladimirovici Putin.
Anume el a ajutat Moldova să devenă țară candidată la aderarea la UE, anume el ne-a ajutat să atragem o cantitate enormă de credite și granturi. Ce am face dacă el nu ar exista? Sau războiul hibrid, sau războiul cognitiv? Cine ne-ar da bani? Cum să le explicăm partenerilor: „Dați-ne bani, pur și simplu, pentru că avem ochi frumoși”? Nu, așa nu va merge. Trebuie să creăm imaginea unor luptători ai luminii care luptă împotriva răului mondial. Adevărat, luptătorii mai trebuie și să mănânce din când în când, așa că dați-ne bani! Și niște nene preocupați de victoria binelui asupra răului, împart cu generozitate bani moldovenilor săraci.
Dar problema nu este asta. Ne-am obișnuit de mult cu un asemenea model de dezvoltare economică a țării – adică model de cerșit. Oricare ar fi motivele personale pentru care nu-l simpatizez pe domnul Tofan, obiectiv vorbind, de la partenerul Horizon Capital, un fond de investiții destul de cunoscut în țările CSI, mă așteptam la mai mult. Măcar la niște idei proaspete.
A fost multă autopromovare, multe recenzii entuziaste din partea instituțiilor media finanțate anterior de către acesta, dar, în realitate, s-a dovedit a fi încă balon dezumflat. Deși este posibil să-l fi întrecut chiar și pe copilul-minune, vunderkind al economiei moldovenești, Dumitru Alaiba, găsind o nouă soluție pentru depășirea crizei: să mergem cu toți să ne rugăm la biserică și să aprindem căte o lumânare. Ei bine, cel puțin este ceva proaspăt, spectaculos și original.
Prieteni, iar acum să ne imaginăm: Vasile Tofan se întâlnește cu oameni – pentru o clipă, cu șefi de stat – în cadrul întâlnirilor protocolare de pe marginea Adunării Generale a ONU. Sunt întâlniri diplomatice absolut formale, organizate în cadrul protocolului de curtoazie. Nu înseamnă nimic și nu obligă pe nimeni la nimic. Și iată că, în minutul doi al unei întâlniri în care, de regulă, se discută în termeni generali și despre nimic concret, premierul nostru, punându-și interlocutorii într-o situație incomodă, începe brusc să vorbească despre Putin, despre războiul hibrid, despre curajul poporului moldovenesc, iar apoi încheie original: „Dă-mi bani!” Iar pentru a fi mai convingător, poftim:
Este clar ce au gândit șefii acestor patru state. Credeți-mă, reacția tuturor a fost aceeași. Cu voce tare: „Vom vedea, vom discuta”, iar în gândul lor: „Du-te dracului, cerșetorule”.
Este uimitor că domnul Tofan nici măcar nu înțelege acest lucru. Lipsește educația elementară, simțul tactului și al oportunității. Nu a primit bani, dar și-a format o anumită imagine despre sine și despre țară.
Și acesta este omul din mediul de afaceri care, cu mult patos trei luni în urmă pleda pentru reforme radicale care urmau să schimbe însăși modelul de dezvoltare a economiei moldovenești. Și ce obținem? Chiar că, indiferent pe cine ar pune Maia Sandu prim-ministru, tot Alaiba iese.
SUNTEM FRAIERI PENTRU EI
Șocul săptămânii este, fără îndoială, interviul de o obrăznicie fără precedent al șefului Energocom, Eugeniu Buzatu pe fundalul șocului continuu din care nu-și mai pot reveni moldovenii după deja a doua majorare de tarif la gaz în decurs de o singură lună.
Cel mai bine pe această temă s-a exprimat Veaceslav Platon. Citez: “Spuneți-mi, vă rog, doar mie îmi pare că acest tovarăș dolofan, cu mutra lui roșcată și impertinentă, își bate joc, se eschivează și se zbate ca șarpele pe tigaia încinsă, doar pentru a nu le spune celor 3 milioane de concetățeni despre modul în care le-a cheltuit banii?! Sunt singurul care crede că, prin însuși comportamentul său, acesta dă dovada faptului că a furat, iar acum o face pe prostul, doar ca să nu spună cât anume?!
Și aici apare întrebarea: Da în țara asta există Procuratură, Curte de Conturi, organe anticorupție, care să-l poată pune la punct pe acest tovarăș insolent? Din câte se pare – nu! Sau poate că ele sunt prea ocupate cu alte lucruri mult mai importante. Prin fiecare cuvânt și gest al său, acest tip strigă direct din ecrane: „Da, v-am jecmănit, dar suma, adică cu cât anume, nu vă voi spune”. Citat încheiat.
Repet – este o obrăznicie și un cinism fără precedent. Un deputat și un jurnalist încearcă să afle de la un funcționar de stat, în fața întregii țări, cum a cheltuit banii a 3 milioane de cetățeni, iar acesta își bate pur și simplu joc, îi aburește și face tot posibilul pentru a evita un răspuns. Un asemenea comportament obraznic, un asemenea dispreț demonstrativ față de transparență și față de dreptul cetățenilor de a ști unde se duc banii lor poate fi explicat printr-un singur lucru: acest om nu se teme de nimic, pentru că știe că pur și simplu a executat indicațiile celor de mai sus, care îl vor proteja. Pentru că toți sunt legați între ei și toți sunt acoperiți. Și deja a doua zi a venit și ajutorul.
Domnule Tofan, desigur că sunteți iritat de faptul că, după cum probabil considerați dumneavoastră, oamenii brusc au devenit experți în gaze și își bagă nasul unde nu le fierbe oala. Așa că vreau să vă amintesc un lucru: dumneavoastră sunteți plătit de acești oameni. Sunteți angajatul lor. Și șeful Energocom, Buzatu este angajatul lor, și Maia Sandu este angajata lor, iar dumneavoastră primiți salariu de la noi. Vă plătim pentru ca dumneavoastră să dați socoteală în fața noastră despre modul în care gestionați banii noștri. Faptul că ați amețit o parte dintre noi, le-ați spălat creierii și ați ajuns să conduceți țara nu înseamnă că vi s-a dat un mandat pentru orice. Și nu înseamnă că nu trebuie să ne dați socoteală despre unde ați cheltuit banii noștri. Vă irită faptul că toți au devenit experți în gaze. Dar ce să mai facă oamenii, dacă cea mai bună armă a premierului împotriva crizei este să se roage lui Dumnezeu, să aprindă o lumânare la biserică și să ceară bani de la alte state? Oamenii sunt deja obligați să devină singuri experți, altfel, cu asemenea manageri, pur și simplu nu ai cum să supraviețuiești.