Lumea cinematografiei a pierdut o figură emblematică. Brenda Fricker, actrița irlandeză care a scris istorie devenind prima actriță din țara sa câștigătoare a unui premiu Oscar, a încetat din viață la vârsta de 81 de ani. Cu o carieră întinsă pe mai bine de cinci decenii, Fricker a rămas în memoria publicului atât pentru interpretările sale dramatice, cât și pentru rolurile calde, de neuitat, din producții internaționale, relatează BBC.
O carieră marcată de talent și umanitate
Consacrarea mondială a venit în 1990, când a fost recompensată cu Oscarul pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru interpretarea memorabilă a mamei lui Daniel Day-Lewis în filmul My Left Foot (Piciorul meu stâng).
Dincolo de succesul de la Hollywood, publicul a îndrăgit-o enorm pentru rolurile sale de televiziune și film:
Megan Roach în serialul medical Casualty (BBC), un rol pe care l-a interpretat intermitent din 1986 până în 2010.
„Doamna cu porumbei” din Singur acasă 2: Pierdut în New York (1992), o apariție care a atins inimile a milioane de copii și adulți din întreaga lume.
„Nu vom mai vedea niciodată pe cineva ca ea”
Agentul său, Phil Belfield, a transmis un mesaj emoționant, subliniind amprenta lăsată de actriță: „Lumea este mai săracă fără ea. Mă simt onorat că am cunoscut-o și că am lucrat cu ea; va avea mereu un loc în inima mea și a fanilor de pretutindeni”.
Foști colegi de platou au descris-o ca fiind una dintre cele mai autentice și curajoase persoane pe care le-au întâlnit. Cathy Shipton, partenera sa din Casualty, a evocat „inteligența, umorul și firea ei plină de viață”, menționând că viața devenea mereu mai vibrantă în preajma Brendei.
Un om liber, dincolo de reflectoare
Născută la Dublin, Brenda Fricker și-a clădit drumul prin muncă asiduă, de la primele telenovele irlandeze ale anilor ’60, până la marile studiouri americane. Totuși, ea însăși a mărturisit ulterior că Oscarul a fost, paradoxal, un „blestem”, limitându-i tipologiile de roluri oferite ulterior.
Recent, în memoriile sale, actrița a avut curajul de a vorbi despre o viață marcată de traumele copilăriei și ale tinereții, pe care a învățat să le poarte cu demnitate. A trăit totul cu o onestitate brutală, refuzând să se lase definită doar de reușitele profesionale.
Un ambasador al talentului irlandez
Tánaiste (viceprim-ministrul Irlandei), Simon Harris, a deplâns pierderea unei „comori naționale”, subliniind că Fricker a adus umanitate și profunzime fiecărui personaj căruia i-a dat viață. La rândul său, ambasadorul SUA în Irlanda a numit-o un „gigant al filmului”, a cărei muncă a inspirat generații întregi de pe ambele maluri ale Atlanticului.
Brenda Fricker rămâne în istorie nu doar ca o actriță premiată, ci ca o femeie care a navigat viața cu vulnerabilitate, umor și o forță interioară rară.