Așadar, visul european s-a spulberat. Lovitura a venit de unde nu ne așteptam. Ministrul german pentru afaceri europene, Gunther Krichbaum, a spus lucrurilor pe nume: integrarea europeană, în forma în care ne-am închipuit-o în 2028 sau 2030, nu va avea loc.
Despre familia europeană, în care toți sunt egali și rudele bogate te ajută, putem uita – toate sunt povești pentru proști, în care, din păcate, continuăm să credem. Așadar, ministrul german pentru afaceri europene a declarat deschis, fără ocolișuri diplomatice și înfrumusețări: Republica Moldova și Ucraina vor fi admise în UE ca membri asociați, unde vor sta deoparte și vor asculta cum unii nene mari iau deciziile.
Zero euro, zero cenți: Adevăratul scop al integrării
Dar cel mai rău pentru cetățenii moldoveni, iubitori de beneficii gratuite, sau haleava, este că nu vom primi niciun ban. Ministrul a spus clar: asta ne va costa zero euro, zero cenți.
Și care este scopul, veți întreba? Și aici ministrul a fost extrem de sincer: probabil credeți că le pasă de noi, că vor să ne ajute, să ne apropie standardele de viață de standardele lor, poate ca democrația și valorile europene să triumfe în final la noi și în Ucraina?
Nu. Ministrul a spus că este necesar pentru a transmite un mesaj lui Putin și Chinei că acesta este teritoriul nostru. Atâta tot.
Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană se măsoară cu Rusia și China cine are mai mare. Iar noi suntem doar un teritoriu pentru expansiune. Colonizare 2.0.
Am spus întotdeauna că principalul motor al integrării europene a Moldovei și Ucrainei este Putin: dacă nu ar fi fost el, nu am fi devenit niciodată candidați la aderarea la UE. Așa a spus chiar Emmanuel Macron, цитаты великих.
Orbirea clasei politice proeuropene
Și ce vor face acum toți acești politicieni proeuropeni și susținătorii lor? Știți ce? Pur și simplu nu vor observa asta și își vor continua discursurile înflăcărate, sloganurile și bătaia în tobe. De parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Iar când le vei arăta acest interviu, cu ministrul german, vor spune că ești mâna Moscovei, fără să răspundă deloc la esență. Atâta tot.
A DOUA VESTE PROASTĂ: Un prost cu inițiativă
După cum spuneau clasicii: mai rău decât un prost este doar un prost cu inițiativă.
Înțeleg, prieteni, că e oarecum incomod să mă iau imediat de noul nostru premier – parcă ar trebui să așteptăm 100 de zile, să-i dăm o șansă. Dar de ce să aștepți, când multe sunt evidente după prima sa apariție în ședința de guvern?
Să lăsăm deoparte chiar și prostiile pe care le-a spus în emisiunea TV cu o seară înainte, că bunăcredința unui moldovean se definește prin deținerea pașaportului românesc:
Gândirea de președinte de colhoz la cârma țării
Principalul izvor de prostie s-a revărsat în prima ședință de guvern: 14 minute de absurditate totală și raționamente primitive de nivelul unui președinte de colhoz.
Recunosc sincer, nici eu nu mă așteptam la așa ceva. Dar acum totul s-a așezat la locul lui: unui om cu o astfel de gândire și mentalitate i se poate încredința conducerea unui SRL de 10 oameni, dar nu a unei țări.
Domnul Tofan nu înțelege că este prim-ministru, nu un administrator care veghează ca luminile să fie stinse în birouri. El nu înțelege ce înseamnă gândire sistemică, viziune de ansamblu, înțelegerea profundă a mecanismelor care guvernează procesele și luarea deciziilor instituționale.
Premierul trebuie să vadă modelul economic pe care vrea să-l construiască, trebuie să vadă cum să restructureze întregul sistem, cum să organizeze interacțiunea elementelor acestui sistem, să creeze mecanisme de autoreglare și reproducere, și să identifice cele mai importante puncte strategice de creștere care vor trage după ele tot restul.
Acestea sunt lucruri de bază, fundamentale, fără de care nimeni nu ar trebui să fie lăsat să se apropie de guvernare. Pe scurt, premierul trebuie să gândească global, să vadă imaginea de ansamblu, să creeze modele și blocuri și să nu se lase distras de micromanagement. Pentru că asta e ca și cum ai bate cuie cu o vioară Stradivarius de 3 milioane de euro.
Economia de 50 de bănuți și fursecurile de la banchet
Când prim-ministrul vorbește despre stingerea luminii înainte de a ieși din birou, el vorbește despre o economie de 50 de bănuți.
De exemplu, în Manhattan și în City of London, luminile din zgârie-nori nu se sting noaptea, doar pentru că e estetic și frumos – pentru că în cadrul economiilor funcționale, aceștia sunt bani de nimic, de care nimeni nu ține cont. Și doar președintele de colhoz, Vasilii Andreevici, ridică acest lucru la rang de obiectiv suprem pentru lăptăresele din subordine.
Băiatul a decis că reformele încep și se termină cu numărul de cafele și biscuiți la banchetele organizate. Și eu nu glumesc.
El a recomandat insistent cheltuitorilor locali să reducă cantitatea de fursecuri, sandvișuri și cafea la banchete, ceea ce, fără îndoială, se va reflecta în creșterea economiei moldovenești și va majora PIB-ul țării cu 500 de lei.
E-mailuri pentru plângeri și discuții despre percheziții
Și acest izvor nu mai poate fi oprit. Vasile Tofan a decis să lupte cu presiunea administrativă asupra antreprenorilor, amintind de cartea sovietică de reclamații și sugestii sub formă de e-mail pentru plângeri.
Mai mult, aceste e-mailuri vor fi citite în ședințele de guvern – asta da, luptă. Toți miniștrii vor ofta și vor suspina, ascultând o poveste mai tristă decât alta.
Domnule Tofan, vreți să vă spun eu ce se va întâmpla mai departe? Puteți chema în ședința de guvern orice polițist sau inspector fiscal care vă va aduce 10 volume de materiale și va demonstra că a acționat strict conform legii și instrucțiunilor, că a protejat bugetul țării și ordinea publică și viața liniștită a cetățenilor.
Iar la oftatul dumneavoastră, de ce la percheziții pentru infracțiuni fiscale au venit cu automatul, orice polițist competent vă va explica că infractorul poate fugi, poate opune rezistență agentului de poliție, poate ataca, iar el nu este dispus să-și riște viața și sănătatea. Nu dumneavoastră veți crește copiii lui după aceea, dacă i se întâmplă ceva.
De asemenea, așa cum se întâmplă foarte des în realitate, ar putea încerca să distrugă probele și să ascundă dovezile activității infracționale. Și ce le veți spune atunci, domnule Tofan? Cu ce vă vor ajuta e-mailurile dumneavoastră? Le veți băga dumneavoastră știți unde. Mai târziu vă voi explica eu cum trebuie rezolvate sistemic aceste probleme. Sistemic.
Spitalul de nebuni: Zoom de 5 minute și dashboard-uri colorate
Am impresia că am fost într-un spital de nebuni, unde un băiețel a primit acces la telefon și i s-a dat voie să sune oriunde vrea.
Iar zoom-call-urile dumneavoastră cu investitorii, de 5 minute, au devenit deja o glumă în mediul antreprenorial: toți râd de fraza dumneavoastră că aveți pentru toată lumea câte 5 minute.
Și apropo, despre ideea dumneavoastră cu dashboard-ul. Ca să fie clar: dashboard-ul este un tablou de bord interactiv care organizează și afișează date importante, cum ar fi grafice sau tabele.
Și acum vă dau o idee genială care va adăuga garantat cel puțin 2% la creșterea PIB-ului: graficele de pe dashboard trebuie să fie colorate, în niciun caz de aceeași culoare. Important să nu le confundați. Creșterea PIB-ului cu 2% – garantată.
Și cel mai important, să nu uitați de zoom-call-uri – cât mai des, dar nu mai mult de 5 minute, nu ieșiți din program.
Concluzie: În timp ce lumea evoluează, noi numărăm fursecurile
Prieteni, asta e cu adevărat un spital de nebuni și un nivel de președinte de colhoz. Premierul nu ar trebui să se ocupe de așa ceva și punct. Acesta nu este nivelul lui și nu sunt sarcinile lui.
Din păcate, pierdem din nou timp prețios și este deja clar ce va ieși din asta: în timp ce America și China creează planuri globale pentru inteligența artificială, iar lumea intră într-o cu totul altă etapă a evoluției, în Republica Moldova prim-ministrul numără fursecurile la banchet.
Și acesta este cel mai bun din cei pe care îi are partidul PAS. Dar vă imaginați cine mai stă în parlament la ei?
Mă doare sufletul până în adâncuri pentru țara noastră. Uneori pare că cineva ne-a blestemat, trimițându-ne o astfel de putere. Știți, deja am început să o privesc altfel pe Natalia Gavrilița: până la urmă, Ucraina ne înconjoară pe jumătate, de ce am sărit așa cu toții la ea?
În concluzie, verdictul este sumbru: не жили хорошо, так и нечего начинать.