Andrei Ioniță Informatician

Luând ca punct de plecare nivelul prețurilor de la intrarea în anul 2021, iar ca reper datele oficiale disponibile pentru octombrie 2026, nivelul general al prețurilor din Republica Moldova este mai mare cu aproximativ 94%. Nu este o figură de stil și nici o interpretare politică, este cumularea inflațiilor anuale.

Într-un limbaj simplu, bunurile și serviciile pentru care achitai 100 de lei la începutul lui 2021 costă astăzi aproape 194 de lei. Atât trebuie să ai astăzi doar ca să rămâi pe loc. Nu ca să mănânci mai bine, să-ți încălzești suficient casa ori să pui ceva deoparte pentru copil. Doar ca să cumperi, în mare, aceeași ”cantitate de viață”.

Evident că, în această perioadă, au crescut și salariile. Întrebarea nu este dacă pe fluturaș au apărut mai mulți lei. Întrebarea este dacă această creștere a acoperit creșterea prețurilor. Altfel spus, dacă salariul tău net nu a ajuns aproape la dublu, tu cumperi astăzi mai puțin decât cumpărai înainte ca PAS să vină la guvernare. Dacă în 2021 îți intrau pe card 10.000 de lei, în octombrie 2026 ai fi avut nevoie de aproximativ 19.400 de lei lunar numai ca să păstrezi același nivel de consum. Iar dacă voiai, firește, să progresezi în viață, nu doar să supraviețuiești, îți trebuia mai mult de atât.

Guvernarea iubește să vorbească despre salariul mediu. Ultima distribuție salarială detaliată a Biroului Național de Statistică arată că, în septembrie 2025, 67,3% dintre salariați aveau cel mult 15.000 de lei brut, practic 67% din salariați aveau salariu mai mic decât cel mediu.

Mai este un lucru. Inflația de 94% este o medie. Coșul unui pensionar sau al unei familii cu venit mic nu seamănă cu acel coș mediu. Pentru ei, mâncarea, căldura, medicamentele și transportul iau o parte mult mai mare din bani. În octombrie 2026, prețurile produselor și serviciilor reglementate erau cu 26% mai mari decât cu un an înainte, iar combustibilii și carburanții – cu 37,4% mai mari. Nu există o statistică serioasă care să spună că fiecare pensionar a suportat exact 150% inflație; asta depinde de consumul fiecăruia. Dar este perfect posibil ca omul care își cheltuie aproape tot venitul pe utilități, hrană și medicamente să simtă o scumpire mult mai dură decât media oficială.

Ca să înțelegem mai bine, să luăm cinci profiluri concrete de angajați ai statului.

În anul 2021 un medic de familie, până la 10 ani vechime avea salariu de 11.460 lei, în 2026 – 16.970 lei. O creștere de doar 48,1%.

Specialist într-o primărie 4.750 lei vs 8.000 lei, creștere de doar 68,4%.

Profesor fără grad didactic, 5.690 lei vs 9.200 lei, creștere de doar 61,7%.

Educator de grădiniță fără grad didactic, 5.690 lei în 2021 și 9.200 lei în 2026, creștere de doar 61,7%.

Ofițer de sector, fără plățile aferente gradului și muncii de noapte, 5.410 lei vs 9.030 lei, creștere de doar 66,9%.

Pentru funcționarul din primărie, profesor, educator și polițist, suma din 2026 include și sporul lunar fix de 1.300 de lei. Medicul de familie intră într-un regim separat, finanțat prin asigurarea obligatorie de asistență medicală.

Cifrele arată același lucru, indiferent de profesie: salariile au crescut nominal cu 48–68%, în timp ce prețurile au crescut cu aproximativ 94%. În termeni reali, aceste salarii-tip au rămas în urmă cu circa 13–23% față de puterea lor de cumpărare din 2021.

Asta înseamnă condiții mai proaste de trai. Mai puțină căldură în casă, mâncare mai ieftină și adesea mai proastă, mai puțini bani pentru sănătate, pentru copil, pentru reparații, pentru viața normală. Nu fiindcă oamenii aceștia muncesc mai puțin, ci fiindcă statul le-a mărit salariul mai încet decât le-a mărit piața factura de viață.

Reforma nouă: ce schimbă și ce nu spune suficient de clar.

Acum ni se spune că vine reforma salarizării. Proiectul cu numărul unic 633/MF/2026 a fost aprobat de Guvern și a trecut de prima lectură în Parlament. Nu este încă lege definitivă. Guvernul promite o creștere medie de 15,7% pentru circa 172.000 de angajați bugetari și un cost de aproximativ 3,2 miliarde de lei. Cifra sună bine la prezentare. Problema este că o medie de 15,7% nu este un salariu și nu este o garanție pentru fiecare om.

Proiectul prevede expres absorbirea sporului lunar fix de 1.300 de lei în salariul de bază. Pentru un om care astăzi are 6.700 de lei salariu de bază plus 1.300 de lei spor, trecerea la un salariu de bază de 8.000 de lei nu îi schimbă automat suma care îi intră lunar pe card. Se schimbă rubrica din fluturaș, nu neapărat viața omului.

Pentru primării, proiectul lasă posibilitatea unui coeficient de competitivitate de până la 30%, plătit din veniturile proprii. Sună ca autonomie locală. În practică, o primărie bogată poate plăti mai bine, iar una săracă, care are poate și mai greu de atras specialiști, rămâne cu promisiunea. Reforma riscă să adâncească tocmai diferența dintre Chișinău și localitățile care nu au bani nici pentru drumuri, darămite pentru salarii competitive.

Poți auzi zilnic experți la televizor care îți spun că în Republica Moldova se trăiește mai bine. Poți pune pe repeat, pe YouTube, discursurile Martei Kos, care ne îndeamnă să vorbim doar de bine și ne spune că suntem campioni la reforme și integrare europeană. Realitatea nu poate fi ascunsă în sloganuri. Realitatea e în frigider, în farfurie și în calorifer. Realitatea e în date statistice, reci și dure, care arată o degradare generală a calității vieții și o majorare fără precedent a ratei sărăciei.

Dar cu siguranță știm pentru cine salariul va crește simțitor: pentru Maia Sandu. Conform proiectului, el ar urma să crească de la circa 22.300 de lei brut pe lună la aproximativ 55.000 lei brut pe lună.