Prieteni, haideți să vorbim despre lucruri importante.
Acum o săptămână s-a încheiat mandatul Laurei Codruța Kovesi, șefa Parchetului European, un fel de procuratura generală a UE. Amintiți-vă câte aplauze și câte exclamații de admirație au fost la numirea ei. Vă amintiți cum era invitată în Moldova pentru funcția de procuror general? Acum nimeni nici măcar nu se mai gândește la așa ceva.
Dar vă amintiți și cum promitea Maia Sandu că va implica Parchetul European și FBI-ul în căutarea miliardului furat? Zero. Nicio solicitare, absolut nimic.
Hei, admiratorii Maiei Sandu, chiar nu vă simțiți luați de proști? Sau aveți cumva o carapace protectoare? V-ați pus măcar o dată întrebarea: oare nu m-au dus de nas?
Ei bine, într-unul dintre ultimele sale interviuri, Laura Codruța Kovesi, care nu a reușit să trimită după gratii niciun oficial european, deși sunt investigate abuzuri în valoare de 60 de miliarde de euro, a făcut o serie de dezvăluiri extrem de sincere.
Astfel noi am aflat că Ursula von der Leyen nu s-a prezentat nici până astăzi la audierea în fața procurorilor în dosarul achizițiilor de vaccinuri.
Potrivit Laurei Codruța Coveși, La Bruxelles, uneori chiar la nivelul UE, oamenii se consideră mai presus de lege, iar pentru mine aceasta este o problemă. În România sau în alte state membre, dacă ești chemat să dai declarații, te prezinți, pentru că știi că trebuie să o faci. Aici, însă, uneori ai impresia că unii se consideră mai presus de procurori, mai presus de lege și pur și simplu nu se prezintă, citat încheiat.
Așadar, legea este una pentru cetățenii de rând și cu totul alta pentru înalții funcționari de la Bruxelles. Kovesi a revenit de mai multe ori și asupra faptului că lupta împotriva corupției, atunci când este vorba despre propriile structuri ale Bruxelles-ului, nu reprezintă o prioritate și, practic, nu îi privește. Ea îi privește pe toți ceilalți. Nouă ne este permis, vouă – nu.
Sincer, pentru mine, deja e al doilea interviu al lui Kovesi care este de-a dreptul șocant. Un șoc în toată regula. Ea este, practic, una dintre puținele persoane care vorbesc cu cunoștință de cauză despre ceea ce se întâmplă în culise. Ne-am obișnuit să credem, ni s-a inoculat ideea că UE, și cu atât mai mult instituțiile sale de rang înalt, reprezintă un model de onestitate și integritate, un exemplu de devotament față de idealuri și principii, un loc în care statul de drept este un concept sacru. Și ce ar trebui să fac eu acum cu toate aceste convingeri? Să nu o cred pe Kovesi? Pe procurorul-șef european, pe care până nu demult toată lumea o purta pe brațe, considerând-o o luptătoare neînfricată împotriva corupției? Sau poate minte? Și care ar fi sensul?
Eu văd în cuvintele ei disperarea unui om care se luptă cu un zid de beton. Trebuie fie să continui să mă mint singură și să mă prefac că sunt o naivă care încearcă să se amăgească, lucru pe care, de altfel, îl fac majoritatea susținătorilor PAS, fie să accept adevărul amar: corupția este peste tot și, cu cât urci mai sus, cu atât este mai multă. Diferența constă doar în gradul de ipocrizie și de indulgență față de ceilalți. Pur și simplu, unii fură și tac, iar alții fură și, în același timp, îi învață pe toți ceilalți cum să se comporte, le țin lecții, vorbesc despre principii înalte, moralitate și integritate.
Dar această poveste are și o continuare. Una foarte practică, ce ne privește deja și pe noi, moldovenii. Astfel, în urmă cu două săptămâni, cunoscuta jurnalistă de investigație Cornelia Cozonac a povestit că jurnalismul de investigație, ca gen jurnalistic și ca instrument de luptă împotriva corupției, este în declin. Nu mai există cerere pentru el din partea donatorilor.
Uniunea Europeană nu mai este interesată de corupție. Nu mai există Dodon, nu mai există Plahotniuc. Împotriva cui să mai investighezi? Împotriva propriilor oameni? Dar asta ar fi, cumva, lipsit de politețe, de etică. Mai ales în condițiile în care chiar voi, în interiorul Uniunii Europene, îi trimiteți pe acești procurori la plimbare. Ce rost ar avea ca dragii și scumpii noștri din PAS să le strice dispoziția și imaginea?
Ce disonanță ar fi: aici vorbim despre succese, despre reforme incredibile, despre lidera globală, iar deodată aflăm că s-au furat câteva zeci de milioane de euro doar printr-o singură schemă. Disonanță cognitivă în toată regula.
Dar doamna Cozonac, fără să-și dea seama, a ridicat o problemă și mai profundă și mai importantă. Ea a povestit cum donatorii, diversele fonduri ale UE, modelează agenda propriului imperiu mediatic din Republica Moldova. Cum direcționează cu eleganță presa avidă de bani în direcția dorită de ei, exact ca în experimentul lui Pavlov cu câinele.
Totul este foarte primitiv și simplu: s-a mutat accentul de pe lupta împotriva corupției pe lupta împotriva propagandei rusești. Prin urmare, acum granturile se acordă exclusiv pentru combaterea propagandei rusești și a dezinformării, precum și pentru elogierea Uniunii Europene.
Vrei să faci investigații jurnalistice? Vrei să lupți împotriva corupției? Nicio problemă, depune un proiect pentru finanțare. Cum, nu ați primit nimic de doi ani, așa cum spune Cozonac? Ce păcat! Poate data viitoare veți avea mai mult noroc. Cum, nu mai aveți din ce trăi, trebuie să plătiți salariile? Ei bine, nu-i nimic, mai strângeți cureaua.
Sau puteți încerca să aplicați pentru un alt grant, destinat combaterii dezinformării și propagandei rusești sau promovării avantajelor integrării europene. Și atunci banii vor începe să curgă.
Exact ca în experimentul lui Pavlov cu câinele, sunt consolidate reflexele condiționate. Dacă vei lupta împotriva corupției, vei simți foamea în stomac, copiii vor plânge, nu vei avea cu ce să plătești chiria, iar în pantof ți se va face deja o gaură. Dar dacă te apuci să lupți împotriva propagandei, viața îmbelșugată îți este asigurată.
Așa se formează agenda. Este un fapt bine cunoscut: mass-media din țara noastră, din cauza pieței de publicitate extrem de mici, nu poate supraviețui fizic pe cont propriu și, în consecință, caută finanțare din partea donatorilor. Și noi căutăm finanțare de la donatori. Dar, spre deosebire de noi, ai căror donatori sunt persoane private, fără niciun interes politic față de Republica Moldova, majoritatea instituțiilor media din Republica Moldova sunt subordonate unor interese străine, le servesc și depind în totalitate de acestea. Niciun post de televiziune proguvernamental din Moldova nu ar rezista nici măcar patru luni fără finanțare externă. Dependența este, așadar, totală și absolută.
Dar cel mai important este că aceste televiziuni, aceste instituții media, joacă exclusiv un rol politic. Ele nu își pot permite să fie neutre, nu își pot permite să nu ia o anumită poziție. Sunt obligate să aleagă o singură tabără și să apere exclusiv anumite interese. Pentru ele, este o chestiune de viață și de moarte.
Dar să nu uităm că lupta împotriva propagandei rusești este doar o paravană în spatele căreia se ascunde lupta împotriva disidenței și a libertății de exprimare, împotriva oricărui punct de vedere diferit.
Cât de simplu ar fi, de fapt, dacă oameni precum Vițu, Macovei, Cozer, Chicu ar veni aici, în studio, sau dacă am merge noi la ei, și am începe să discutăm deschis: cine are dreptate și cine nu, cine minte și cine spune adevărul, unde sunt fake-uri și unde este adevărul. Noi suntem pregătiți pentru o asemenea discuție în orice moment, în orice formulă, la orice oră din zi și din noapte. Dar cealaltă parte nu este pregătită. Nu vrea. Se teme.
Iar acum trageți singuri concluziile: unde este propaganda și unde este adevărul.
Propun încă o dată: Liliana, Mariana și orice alți reprezentanți ai presei proguvernamentale, haideți să ne așezăm în fața oamenilor și să discutăm pur și simplu: unde este propaganda, unde sunt manipulările, unde este minciuna și unde este adevărul?
Dar ceva îmi spune că nu veți accepta niciodată un asemenea dialog onest și deschis în fața oamenilor. Pentru că atunci toate milioanele investite în voi s-ar transforma pur și simplu în praf.