Sociologul Doru Petruți afirmă că reacțiile tot mai vizibile din societate față de modul în care actuala guvernare tratează consultările publice, reforma fiscală, concursurile și numirile în funcții nu ar trebui privite ca o surpriză. Potrivit lui, problema este mai veche, iar cazul MoldATSA arată doar mai clar un model tolerat ani la rând de o parte a societății.
Petruți susține că „surpriza” exprimată acum de oameni din zona civică, mediul de afaceri, experți, formatori de opinie sau profesioniști merită discutată, pentru că arată un fenomen politic mai larg.
„De ce atât de mulți oameni educați, activi, conectați social, antreprenori, profesioniști, formatori de opinie etc. au ales, ani la rând, să se prefacă că nu văd, de ce au ales să nu spună, de ce au ales să se teamă, de ce au ales să ignore, de ce au ales propaganda în locul situațiilor de politică internă?”, întreabă sociologul.
În opinia sa, lipsa de consultare reală, numirile discutabile și percepția de incompetență legată de actuala guvernare nu au apărut acum. Petruți afirmă că dosarul MoldATSA face parte dintr-un șir mai lung de concursuri rezervate „oamenilor buni”.
El se întreabă cum a fost posibil ca asemenea practici să fie admise într-o instituție strategică, în condițiile unui război la graniță, și ridică inclusiv problema rolului SIS, instituție prezentată anterior drept reformată.
„În câte instituții au fost date funcțiile în acest mod? În câte ambasade au ajuns să fie făcute numiri foarte departe de promisiunile PAS privind meritocrația și vestitele filtre de integritate?”, mai notează Petruți.
Sociologul afirmă că toate aceste probleme au existat „de ani de zile”, însă o parte importantă a societății a preferat să se uite în altă parte. În opinia sa, PAS nu a fost susținut doar prin vot, ci și printr-un ecosistem format din influenceri, antreprenori, experți, activiști, ONG-iști, jurnaliști și oameni care au beneficiat direct sau indirect de apropierea de putere.
Petruți susține că unii au crezut sincer în proiectul politic, în timp ce alții și-au făcut calcule pragmatice sau au evitat întrebările incomode. El spune că problema apare atunci când o parte a societății își suspendă simțul critic și ajunge să vadă un partid drept unicul garant al binelui, care nu mai trebuie controlat, criticat sau limitat democratic.
„Acești noi dezamăgiți nu sunt victime inocente ale unei înșelătorii politice; mulți dintre ei au participat și au beneficiat activ la construirea acestei iluzii politice”, afirmă sociologul.
Potrivit lui Petruți, acești oameni au ajutat sistemul să treacă peste multe situații, acceptând ideea că întrebările, competența, procedurile, criticile și propunerile nu mai contează atât timp cât „ai noștri” sunt la putere.
Sociologul spune că realitatea arată că Republica Moldova nu s-a modernizat prin lozinci și nici prin PR. În opinia sa, meritocrația și instituțiile eficiente nu pot fi construite prin concursuri mimate, falsuri grosolane și practici pe care actuala putere a pretins că le combate.
Petruți se întreabă câte concursuri de acest fel mai trebuie să apară și câte decizii mai trebuie luate fără consultări reale cu mediul de afaceri, părinții, profesorii, profesioniștii și oamenii afectați direct.
„Care este limita de suportabilitate? De câte astfel de episoade e nevoie pentru ca dezamăgirea să devină opoziție civică?”, întreabă sociologul.
El mai susține că procesul de aderare la Uniunea Europeană ridică o întrebare esențială: cum vor apăra interesele Republicii Moldova actualii reprezentanți ai puterii, dacă modelul intern se bazează pe clientelă politică, lipsă de consultare și delegitimarea criticii.
În final, Petruți afirmă că nicio putere nu devine arogantă singură, ci are nevoie de tăcerea și permisiunea celor care o apără, chiar și atunci când semnele de abuz devin vizibile.
„Uneori, problema nu este implementarea. Uneori, problema este chiar modelul. Iar opoziția reală nu începe când schimbi tabăra. Ea începe când începi să îți recapeți luciditatea”, conchide sociologul.