Presupun că fiecare din voi a auzit piesa lui Igor Cuciuc: „99 de cumătri lângă mine am/99 de cumătri la un moldovan/Pentru 99 eu paharu-am ridicat/99 de cumătri Dumnezeu mi-a dat”. E vorba despre un fenomen bine cunoscut fiecărui basarabean: cumătrismul, care te scoate din nevoi și îți oferă un sprijin de-a lungul vieții. Desigur, există și partea mai puțin luminoasă: trafic de influență, corupție, abuz de putere.
Însă, un lucru important iese în evidență: relațiile personale, legăturile pe care le avem, contează foarte mult. Ele determină cine suntem, ce putere și oportunități avem și cum vom acționa sau gândi. „Omul cu relații” este omul care poate și știe să-și valorifice contactele din agenda telefonului.
Atunci când vrem să descriem și să analizăm astfel de structuri, în sociologie vorbim despre așa-numitele „rețele sociale” (social network), care nu trebuie confundate cu rețelele de socializare (gen Facebook sau TikTok). De fapt, conceptul sociologic este cu mult mai vechi decât platformele online.
Pionierul analizei rețelelor este considerat psihologul Jacob Levy Moreno, fondatorul sociometriei, care folosește frecvent conceptul de „rețele” în articolul „Who Shall Survive?” („Cine va supraviețui?”) din 1934. În acest articol el analizează cazurile multiplelor evadări de la Școala de Fete din Hudson, descoperind că în interiorul școlii exista o rețea a fetelor care interacționau cel mai frecvent, existând o rețea de influență și de circulație a ideilor printre eleve.
Gândul evadării se răspândea, practic, ca un virus. Ulterior, modelul analizei rețelelor a fost adaptat și de antropologi, cum ar fi Alfred Radcliffe-Brown, iar în paralel în matematică se dezvoltase Teoria grafurilor, care a oferit un fundament matematic de analiză a rețelelor. Pentru ca în final, în anii 1970, Harrison Colyer White, de la Universitatea din Harvard să pună bazele ceea ce cunoaștem azi prin Analiza Rețelelor Sociale (ARS).
Ce sunt rețelele sociale?
Rețelele sociale sunt peste tot. Societatea în sine am putea s-o privim ca o mare constelație de rețele, toată populația umană reprezintă o rețea globală de indivizi și grupuri, care fac schimburi de bunuri, idei, zvonuri, emoții, viruși etc. În fiecare zi noi interacționăm cu alți oameni: membri de familie, colegi de serviciu, prieteni, cunoscuți, prietenii prietenilor.
Cu unii comunicăm mai des, cu alții mai rar, cu unii discutăm mai intens și mai deschis, obținem sprijin emoțional, sfaturi, cu alții mai rezervat și mai rar. Toate aceste contacte, inclusiv și contactele contactelor noastre reprezintă rețeaua noastră personală (sau Ego-Network).
Dacă vizual vom trage o linie de la noi, spre cei cu care interacționăm și vom uni între ele persoanele care se cunosc sau interacționează între ei, vom obține o pânză de păianjen, care poate fi supusă diverselor operațiuni de analiză. Spre exemplu, datele colectate despre rețeaua dumneavoastră ar putea arăta cine se află în niște relații romantice. Un astfel de studiu („Romantic Partnerships and the Dispersion of Social Touch”) au publicat în 2013 Lars Backstrom (Facebook) și Jon Kleinberg (Cornell University).
Studiind datele a 1,3 milioane de utilizatori Facebook, au ajuns la concluzia că între o persoană A și o persoană B poate exista o relație amoroasă dacă:
A și B au un număr mare de cunoștințe comune; prietenii comuni ai A și B nu sunt interconectați între ei, aparținând unor cercuri sociale diferite;
A și B reprezintă o punte între diverse cercuri sociale, care nu sunt interconectate.
Practic analiza unei rețele poate prezice cine este sau va fi partenerul, soția sau amanta cu o precizie destul de înaltă. Analiza unei rețele poate scoate la iveală lucrurile pe care indivizii incluși în rețea nici nu le bănuiesc.
Puterea legăturilor slabe
Sociologul Mark Granovetter, care este unul din autorii importanți în domeniul analizei rețelelor, a observat un fenomen interesant, pe care l-a descris în 1973, în lucrarea „The Strength of Weak Ties”.
El a observat un paradox: legăturile slabe, ocazionale, sunt mult mai valoroase decât cele puternice. Cu alte cuvinte, oamenii cu care comunicăm mai rar sau cu care ne-am cunoscut ocazional ne pot aduce mai multe beneficii în viață decât cercul de prieteni, rude și cunoscuți. În studiul său „Getting a Job: A Study of Contacts and Careers” din 1974, în care a intervievat profesioniști și manageri din Newton, Massachusetts, Granovetter a descoperit următoarele cifre:
- 54,8 la sută și-au găsit locul de muncă prin legături slabe (persoane pe care le vedeau doar ocazional sau rareori);
- 16,7 la sută și-au găsit locul de muncă prin legături puternice (prieteni apropiați sau familie),
- 28,5 la sută au folosit legături de intensitate medie (cunoștințe văzute mai des decât rareori, dar fără a fi prieteni apropiați).
- Adică, 83 la sută din cei intervievați și-au găsit loc de muncă în afara cercului său personal!
Granovetter concluzionează că cele mai valoroase informații pe care le putem primi sunt de la persoanele cu care interacționăm mai rar decât o dată pe săptămână, pentru că ele fac parte din cercuri sociale diferite, la care nu avem acces, în timp ce rudele și prietenii apropiați, cu care interacționăm des, există în mediile apropiate nouă, fără a putea să ne aducă ceva nou și valoros.
Desigur, aici vorbim strict din perspectiva noilor oportunități, pentru că și rețelele dense, cu legături foarte strânse joacă un rol important atunci când e vorba de sprijin, ajutor, protecție, mai ales în situații de criză.
Înțelegând cum funcționează o rețea personală, cum poate fi analizată, modelată, optimizată, ne putem extinde spectrul de posibilități și oportunități, obține acces la factorii de putere. Alte aspectele ce țin de ARS le vom aborda în viitoarele articole.