Natalia Morari cere autorităților să explice de ce Republica Moldova rămâne atât de expusă prețurilor de pe bursa europeană TTF și de ce nu folosește mai mult contracte de lungă durată cu formule de preț diferite de cea europeană.
„Putin. Putin. Putin. Clar. Dar de ce nu cumpărăm în baza unui contract de lungă durată? De ce? De cinci ani cumpărăm pe piața TTF. Există gaz din Azerbaidjan, există gaz turcesc, există gaz din Algeria, există gaz american lichefiat. Sunt multe țări, în afară de Federația Rusă, care vând gaz. De ce continuăm să cumpărăm la preț de piață și să fim loviți de fiecare scumpire?”, a spus Morari în ediția specială„Gonță și Morari”.
Datele oficiale: Republica Moldova are deja contractat peste 90% din necesarul de gaze pentru iarnă. Problema este că, potrivit Guvernului Republicii Moldova, o mare parte din aceste volume este indexată la TTF. Asta înseamnă că volumul este rezervat din timp, dar prețul final nu este fixat și va depinde de piață în momentul livrării din noiembrie, decembrie sau ianuarie.
Efectul se vede deja. Energocom a anunțat că în tariful actual fusese inclus un cost mediu de procurare de circa 56,25 euro/MWh, în timp ce TTF a depășit ulterior 75 euro/MWh. Compania estimează pentru octombrie un nivel de aproximativ 76,6 euro/MWh. Pe 25 septembrie, contractul TTF pentru octombrie se tranzacționa în jurul valorii de 74,2 euro/MWh.
Un exemplu european este Polonia. Compania poloneză PGNiG, integrată ulterior în ORLEN, a semnat cu Venture Global contracte pentru livrarea LNG din SUA pe o perioadă de 20 de ani. ORLEN confirmă că formula contractuală este legată de indicele american Henry Hub și include taxa de lichefiere, nu de TTF. Documentele Venture Global arată că acordurile de la Calcasieu Pass folosesc o componentă variabilă de 115% din Henry Hub, plus o taxă fixă de lichefiere; PGNiG se află printre cumpărătorii inițiali ai proiectului.
Diferența este vizibilă la prețurile actuale, chiar dacă tariful exact plătit de ORLEN este confidențial. La ultima cotație disponibilă, Henry Hub era de aproximativ 3,16 dolari/MMBtu. Dacă folosim doar orientativ taxa medie de lichefiere de aproximativ 2 dolari/MMBtu raportată de Venture Global pentru Calcasieu Pass la sfârșitul lui 2025, formula ar da un cost de circa 17 euro/MWh la terminalul american, înainte de transportul maritim și regazificarea în Europa. În aceeași perioadă, TTF este în jur de 74 euro/MWh. Calculul nu reprezintă prețul exact plătit de Polonia și nu include toate costurile de livrare, dar arată cât de diferite pot fi formulele de preț dintre un contract american pe termen lung și achiziția indexată la piața europeană.
Prin urmare, întrebarea ridicată de Natalia Morari rămâne deschisă: de ce o parte atât de mare din gazul contractat este în continuare indexată la TTF și de ce Republica Moldova nu își diversifică portofoliul prin mai multe contracte de lungă durată, cu alte formule de preț, care ar putea reduce expunerea la scumpirile bruște de pe piața europeană?
„Putin e clar. Dar de ce nu în baza unui contract de lungă durată? De ce?”, a insistat Morari.