De la 1 octombrie a început înscrierea oficială pentru compensațiile la încălzire. Anul acesta, măsurile de verificare vor fi drastice. Problema este că ei au de vreo cinci ori mai puțini bani decât anul trecut. Europenii nu prea se înghesuie să-i ajute în această iarnă, pentru că și țările europene au problemele lor: proteste, cheltuieli majorate pentru carburanți și gaze, care trebuie compensate și ele.
Maia Sandu și Igor Grosu ar trebui să înțeleagă că o economie bazată pe cerșit nu este de lungă durată. Străinii ori partenerii de dezvoltare te pot ajuta ocazional, dar o țară sănătoasă se pune singură pe picioare și își construiește o economie sustenabilă. Ori, dacă ne amintim bine, tocmai PAS și Maia Sandu spuneau că știu cum se face asta și că vor răspunde doar în fața cetățenilor. Bun. Dacă știu, să ne arate.
Anul trecut, fondul de compensare a fost de circa 2,4 miliarde de lei, de care au beneficiat peste 600 de mii de gospodării. Anul acesta, fondul este de doar 550 de milioane de lei. De aici și verificările mai dure, pentru că bani nu sunt. Plăcinta e mică, ca să cităm un clasic în viață: nu-i de unde.
Respectiv, statul va verifica dacă ai automobil, ce bani ai în conturi, dacă ai fost peste hotare și pentru cât timp. Adică nu cumva ai bani puși la colțuni, făcuți la negru și nedeclarați. Parcă îmi amintesc de niște vremuri demult apuse, când, dacă aveai televizor și aragaz, erai considerat înstărit.
La o adică, o familie social-vulnerabilă poate avea un automobil de 1.000 sau 2.000 de euro, care, în condițiile actuale, nu mai este un bun de lux, ci un mijloc de transport necesar. Dar statul o poate marca drept familie îndestulată, care nu mai are nevoie de compensații.
În Germania, de exemplu, statul a redus cu 17 cenți acciza la combustibil, adică aproximativ 3,40 lei pe litru, tocmai pentru a nu pune o presiune atât de mare pe cetățeni. Vorbim despre un stat puternic dezvoltat, unde salariul mediu brut se apropie de 5.000 de euro, iar compensarea se face pentru toți, direct la pompă.
La noi, cu un cinism neverosimil, prim-ministrul Tofan i s-a adresat direct unui deputat socialist, spunându-i că nu ar trebui să primească compensații pentru că are Jeep. Statul, zice el, ia de la toți și dă doar acolo unde trebuie. Cinic și ipocrit.
Consumul de motorină al persoanelor fizice este de circa 5%; restul este consumat de transportatori și agricultori. Practic, când compensezi direct la pompă, ajuți exact aceste categorii. Dar Tofan nu vrea să spună asta.
În ziua instituirii stării de urgență, Tofan mai spunea că, dacă agricultorii vor restituirea accizei, să-i spună direct de unde să o taie. Că el nu poate tăia din învățământ ori din medicină ca să dea agricultorilor.
Îi amintim domnului „Milei de Moldova” că acciza la motorina utilizată de agricultori, bani care merg în Fondul Rutier, nici nu ar trebui achitată: tractoarele nu circulă pe asfalt și nu deteriorează drumurile publice. Prin urmare, nici acciza n-ar trebui să o plătească. Atunci când agricultorii cer restituirea accizei la combustibil, ei cer banii lor, nu banii medicilor și polițiștilor. Dar na, era bine măcar ca cineva dintre deputații opoziției să-i fi amintit acest lucru.
Dacă tot vorbeam de Milei, omul a redus ce se putea reduce, dar acum are nevoie de bani și a propus recent vânzarea cetățeniei în schimbul investițiilor. Noi am mai avut o asemenea practică și, dacă tot Tofan dorește mai mulți bani, probabil îl va copia. Nu cred că europenii stau la rând pentru cetățenia Republicii Moldova. În schimb, rușii stau.
Foc la ghete, domnule Tofan. Noii cetățeni abia așteaptă să aducă investiții în Moldova.
Iarna aceasta nu va fi doar despre temperaturile de afară, ci despre temperatura relației dintre cetățean și stat. Un stat care nu reușește să genereze bunăstare din economie ajunge să caute prin conturile oamenilor, să le numere călătoriile peste hotare și să le evalueze mașinile pentru a decide dacă sunt suficient de săraci ca să primească ajutor. Iar când căldura devine un privilegiu condiționat de controale și filtre birocratice, adevărata problemă nu mai este gerul de afară, ci răceala din mintea celor care guvernează. Guvernanți tot mai rupți de realitatea cetățenilor care încearcă să supraviețuiască din salarii modeste, în timp ce prețurile și costul vieții cresc necontenit.