Oamenii de știință de la Universitatea din Konstanz, Germania, au descoperit o enzimă bacteriană capabilă să descompună anumite tipuri de plastic. Cercetătorii au numit-o „Pac-Man”, după celebrul personaj din jocurile video, datorită structurii sale moleculare neobișnuite. În experimente, mai multe tipuri de plastic biodegradabil s-au descompus complet în aproximativ 9-11 luni, în timp ce plasticul convențional a rămas aproape intact, potrivit unui studiu prezentat de ScienceDaily.
Cercetătorii au încercat să înțeleagă modul în care bacteriile din sol reușesc să descompună anumite materiale plastice, în condițiile în care majoritatea produselor convenționale pot persista în natură perioade foarte lungi.
În cadrul experimentelor, oamenii de știință au îngropat bucăți de plastic biodegradabil la aproximativ zece centimetri adâncime, într-o zonă împădurită din grădina botanică a universității.
În paralel, au efectuat teste de laborator cu sol colectat din aceeași zonă.
Rezultatele au arătat că materialele biodegradabile analizate s-au descompus complet într-un interval de aproximativ 250-330 de zile.
În schimb, polietilena de înaltă densitate, utilizată frecvent la fabricarea recipientelor și ambalajelor, nu a prezentat aproape nicio degradare.
Analizând probele la microscop, cercetătorii au descoperit numeroase găuri minuscule în materialele biodegradabile. Dimensiunea acestora corespundea aproximativ dimensiunilor unor celule bacteriene.
Oamenii de știință presupun că bacteriile folosesc enzime fixate la suprafața lor pentru a pătrunde treptat în material și a-l descompune.
Analiza genetică a microorganismelor a dus la identificarea unei enzime cu o structură neobișnuită, capabilă să rupă anumite legături chimice din plastic.
Descoperirea a avut însă și o componentă neașteptată: în laborator, aceeași enzimă a reușit să descompună penicilina.
Această proprietate ridică întrebări privind o posibilă legătură între mecanismele de degradare a plasticului și rezistența bacteriilor la antibiotice. Cercetătorii precizează însă că rezultatul nu demonstrează că enzima provoacă rezistență la antibiotice în organismele vii.
Autorii studiului consideră că descoperirea ar putea contribui la dezvoltarea unor materiale plastice mai ușor de descompus biologic.
Totuși, ei avertizează că enzima nu reprezintă, deocamdată, o soluție pentru eliminarea tuturor deșeurilor din plastic. Eficiența sa depinde de structura chimică a materialului, iar multe tipuri de plastic convențional rămân extrem de rezistente la degradare.