Prin Coridorul vertical de gaze se furnizează gaze rusești, în ciuda tuturor sancțiunilor și restricțiilor, scrie logos-pres.md.

Acest lucru este menționat într-un nou studiu al Consiliului Atlanticului intitulat „O nouă viziune asupra «Coridorului vertical»: securitatea energetică a Europei prin optimizarea infrastructurii”.

„Coridorul vertical reprezintă o rețea de obiective de infrastructură gazieră existente și planificate, interconectate, care se întinde în sud-estul și estul Europei”, reamintesc autorii raportului.

Acesta leagă strategic conductele tradiționale de tranzit, sistemele naționale de transport, noile conexiuni transfrontaliere, infrastructura de import a GNL și accesul la depozitele de gaz, asigurând numeroase rute pentru transportul gazului între Grecia, Bulgaria, România, Moldova, Ucraina, Slovacia, Ungaria, Serbia și Macedonia de Nord.

Obiectivul său principal este de a crea un sistem regional mai flexibil și cu capacitate de rezervă, capabil să transporte gazul în mai multe direcții, pentru a reduce dependența de un singur furnizor, o singură rută sau un singur model de flux, precum și pentru a consolida securitatea și reziliența la întreruperi. Autorii atrag atenția asupra faptului că, după amestecarea gazelor în conducte, originea fizică a moleculelor nu mai poate fi urmărită, chiar dacă în documentele comerciale este menționat un furnizor american sau azer. Așadar, interdicția europeană privind importul de gaze rusești, care va intra în vigoare începând cu 2027, își pierde sensul practic:

De unde provine gazul rusesc

„Există o contradicție fundamentală în conceptul Coridorului Vertical, deoarece acesta este poziționat ca o măsură de reducere a dependenței regiunii de gazul rusesc, dar, în același timp, asigură în continuare transportul livrărilor rusești. În primul rând, volume semnificative de gaz rusesc continuă să ajungă în mod deschis în Europa de Sud-Est prin conductele TurkStream și BalkanStream. Deși acest gaz rusesc tranzitează formal prin Bulgaria către alte piețe, în cadrul rețelei interconectate acesta se amestecă cu gazul provenit din alte surse. În funcție de direcția fluxurilor și de modul de funcționare al sistemului, moleculele de gaz rusesc pot fi transportate și spre nord, prin România, Moldova și Ucraina. Chiar dacă gazul care se îndreaptă spre nord este achiziționat ca GNL american sau gaz azer, originea fizică a moleculelor individuale nu poate fi urmărită după amestecarea livrărilor. Prin urmare, achiziționarea de gaz non-rus nu înseamnă că prin conducte este transportat exclusiv gaz non-rus.

O altă problemă o reprezintă stabilirea originii gazului vândut prin Turcia și care intră prin punctul de trecere a frontierei „Strandja 1 – Malkoçlar”. Turcia importă gaz rusesc alături de gaz azer și GNL din mai multe țări, iar sistemul său de tranzit permite, de asemenea, amestecarea acestor livrări. Apoi, Turcia reexportă acest gaz în Bulgaria, unde contractele și documentația pot indica sau chiar confirma în mod credibil originea comercială a livrării, dar nu permit distingerea moleculelor individuale și nu garantează că gazul rusesc nu ajunge împreună cu alte livrări. „Aceasta înseamnă că gazul rusesc continuă să ajungă pe piețele europene prin intermediari chiar și după ce achizițiile directe sunt treptat întrerupte”, se menționează în studiu.

În recomandări se menționează: „Gazul rusesc trebuie exclus din structura aprovizionării cu energie în cadrul Coridorului Vertical (Vertical Corridor) — în conformitate cu cerințele europene care prevăd încetarea importului de gaz natural lichefiat (GNL) rusesc până la 1 ianuarie 2027, iar cel al gazului rusesc transportat prin conducte — cel târziu la 1 noiembrie 2027. Acest lucru trebuie să fie însoțit de o verificare minuțioasă a provenienței gazului și de aplicarea procedurilor „cunoaște-ți clientul” (KYC), pentru a garanta că gazul rusesc, importat de țări care nu fac parte din UE, nu va putea ajunge pe teritoriul Uniunii Europene sub pretextul că provine dintr-o altă sursă”.