Republica Moldova pare să repete aceeași lecție fără să o învețe. Istoria ultimilor peste treizeci de ani arată un lucru simplu: guvernările nu au eșuat pentru că au încercat să reformeze statul, ci pentru că, la un moment dat, au încetat să mai asculte societatea. Succesul inițial s-a transformat în convingerea că orice decizie este justificată doar pentru că vine de la cei aflați la conducere.
Fiecare guvernare a început cu promisiuni de schimbare, cu sprijin popular și cu legitimitate politică. Aproape toate au sfârșit prin aceeași greșeală: au confundat victoria electorală cu dreptul de a decide singure asupra destinului țării. În loc să construiască împreună cu societatea, au început să creadă că o majoritate parlamentară este suficientă pentru a impune orice reformă.
Așa s-au compromis numeroase proiecte importante. Nu pentru că ideea lor era greșită, ci pentru că modul în care au fost promovate a distrus încrederea oamenilor.
Lecțiile istoriei: De la anii ’90 la calea europeană
Privind retrospectiv, istoria este surprinzător de consecventă. Guvernările din anii ’90 au pierdut contactul cu realitățile economice și sociale. Agrarienii au avut puterea, dar nu și capacitatea de a moderniza statul. Alianțele democratice au fost măcinate de conflicte interne și au eșuat în a explica populației reformele pe care le promovau.
Comuniștii au ajuns să creadă că majoritatea constituțională este echivalentă cu susținerea permanentă a cetățenilor. Iar după 2010, într-o perioadă în care Republica Moldova se apropia vizibil de Uniunea Europeană, conflictele politice, corupția și capturarea instituțiilor au compromis încrederea unei părți importante a societății în însăși ideea de integrare europeană. Schimbarea actorilor politici nu a schimbat și reflexele puterii.
Oportunitatea istorică a aderării la Uniunea Europeană și riscul coeziunii sociale
Astăzi, Republica Moldova traversează probabil cea mai favorabilă perioadă din întreaga sa existență în ceea ce privește apropierea de Uniunea Europeană. Negocierile de aderare oferă o oportunitate istorică, poate cea mai importantă de la independență încoace.
Tocmai de aceea, orice decizie majoră trebuie evaluată nu doar prin prisma eficienței administrative, ci și prin impactul pe care îl are asupra coeziunii societății. Or, exact aici apar cele mai mari semne de întrebare.
Reforma administrativ-teritorială: Între modernizarea necesară și ignorarea comunităților
Reforma administrativ-teritorială este prezentată drept una dintre cele mai importante transformări ale administrației publice. Modernizarea este necesară. Nimeni nu contestă că actualul sistem are probleme și că trebuie adaptat noilor realități demografice și economice. Însă modernizarea nu poate deveni un scop în sine și nici nu poate fi realizată ignorând comunitățile pe care pretinde că le ajută.
O reformă de asemenea amploare nu înseamnă doar redesenarea unor hărți administrative. Ea modifică relația dintre stat și cetățean. Ea stabilește cine ia decizii, cine administrează resursele și cât de aproape rămân instituțiile de oameni.
Din acest motiv, o astfel de schimbare are nevoie de trei elemente esențiale: fundamentare profesională, consultare autentică și consens politic și social. În lipsa lor, chiar și o idee bună poate produce efecte contrare.
Testul maturității democratice: Dialogul cu administrația locală și societatea civilă
În ultimele luni, numeroși reprezentanți ai administrației publice locale, dar şi actori civici au exprimat rezerve privind modul în care este promovată reforma. Dincolo de pozițiile politice, mesajul lor este unul care merită ascultat: schimbările de asemenea amploare nu pot fi construite exclusiv în birourile administrației centrale.
Ele trebuie discutate cu cei care vor fi responsabili de implementarea lor și cu cetățenii care vor suporta consecințele. Acesta este, de fapt, testul maturității unei democrații.
O guvernare puternică nu este cea care adoptă cele mai multe reforme într-un timp record. O guvernare puternică este cea care reușește să convingă societatea că schimbările sunt necesare și corecte. Reformele europene nu pot fi construite prin metode care contrazic valorile europene.
Legitimitatea socială versus majoritatea parlamentară
Există o diferență fundamentală între a avea dreptul legal de a adopta o reformă și a avea legitimitatea socială de a o implementa cu succes.
O majoritate parlamentară poate vota o lege într-o singură zi. Încrederea cetățenilor se construiește însă în ani și se poate pierde în câteva luni. Acesta este aspectul pe care orice guvernare ar trebui să-l privească cu maximă atenție. Legitimitatea unei reforme nu se măsoară doar prin numărul de voturi din Parlament, ci și prin gradul în care oamenii înțeleg, acceptă și participă la schimbare.
Atunci când primarii, comunitățile locale, experții sau organizațiile profesionale ridică semne de întrebare, răspunsul firesc într-o democrație nu este marginalizarea lor sau etichetarea drept adversari ai reformei. Dimpotrivă, tocmai vocile critice pot contribui la corectarea greșelilor înainte ca acestea să producă efecte ireversibile. Critica nu este dușmanul reformei. Lipsa dialogului este.
Încrederea în instituții și valorile administrative europene
În cazul reformei administrativ-teritoriale, miza depășește cu mult reorganizarea unor unități administrative. Ea privește însăși relația dintre stat și cetățean. Dacă oamenii vor avea impresia că deciziile sunt luate fără consultare, că autonomia locală este redusă și că administrația se îndepărtează de comunități, atunci încrederea în instituțiile statului va avea de suferit.
Or, exact în această perioadă Republica Moldova are nevoie de contrariul: mai multă încredere, mai multă coeziune și mai mult dialog.
Uniunea Europeană nu înseamnă doar acces la fonduri sau îndeplinirea unor condiționalități tehnice. Ea înseamnă și o anumită cultură administrativă și politică. Principiul subsidiarității, autonomia locală, descentralizarea, consultarea publică și participarea cetățenilor nu sunt simple concepte juridice, ci valori care definesc modul în care funcționează democrațiile europene.
De aceea, apare o întrebare legitimă: putem construi instituții europene folosind metode care sunt percepute de o parte a societății ca fiind excesiv de centralizatoare?
Riscul polarizării într-un context electoral complex
Experiența altor state arată că reformele administrative de succes au fost cele pregătite în timp, susținute financiar și negociate atât cu autoritățile locale, cât şi cu cetăţenii. Acolo unde schimbările au fost impuse în grabă, fără explicații și fără un consens minim, conflictele au continuat ani întregi, iar unele măsuri au fost ulterior revizuite sau chiar abandonate.
Republica Moldova nu își permite un asemenea scenariu.
În următorii ani vor urma alegeri locale, prezidențiale și parlamentare. Tot în această perioadă vor fi luate cele mai importante decizii privind parcursul european al țării. Într-un asemenea context, cea mai mare greșeală ar fi transformarea unei reforme administrative într-o sursă suplimentară de polarizare.
Nicio comunitate nu poate fi convinsă să susțină un proiect național dacă are sentimentul că nu a fost ascultată atunci când au fost luate deciziile care o privesc direct. Modernizarea administrației este necesară, însă ea trebuie construită împreună cu administrația locală, nu împotriva ei.
Soluții alternative: Consolidare administrativă și descentralizare fiscală
Poate că tocmai aici ar trebui schimbată perspectiva. Înainte de a discuta despre comasarea primăriilor, ar trebui discutat despre consolidarea capacității lor administrative și financiare. Descentralizarea fiscală, stimularea cooperării intercomunitare, întărirea orașelor ca poli regionali de dezvoltare și asocierea voluntară pentru prestarea serviciilor publice sunt soluții utilizate în multe state europene și pot produce rezultate fără a rupe legătura dintre cetățean și autoritatea locală.
Scopul unei reforme nu este reducerea numărului de instituții, ci creșterea calității serviciilor oferite oamenilor. Dacă acest obiectiv se pierde din vedere, reforma riscă să fie percepută doar ca o reorganizare birocratică, nu ca un proiect de modernizare. În definitiv, adevărata provocare este să demonstrăm că putem construi reforme care rezistă în timp, indiferent cine se află la guvernare.
Concluzie: Europa se construiește prin încredere și respect față de cetățean
Republica Moldova a ratat prea multe oportunități din cauza lipsei de consens și a confruntărilor politice. Ar fi păcat ca tocmai în momentul în care perspectiva europeană este mai aproape ca oricând să repetăm aceeași greșeală.
Europa nu se construiește doar prin legi adoptate la Chișinău. Europa se construiește prin încrederea cetățenilor că statul îi ascultă, îi respectă și îi implică în deciziile care le influențează viitorul. Aceasta este, poate, cea mai importantă reformă de care Republica Moldova are nevoie.