Lindsey Graham a murit zilele trecute. De obicei, atunci când murea vreun înalt politician american, publicul își exprima tristețea prin diferite mesaje de condoleanțe.
Situația a fost cu totul diferită la moartea lui Lindsey Graham. Internetul din întreaga lume a explodat cu mesaje de jubilare. De la oameni simpli din toate colțurile planetei până la celebrități, mulți sărbătoresc această moarte. Gazda emisiunii „The View”, Anna Navarro, a condamnat această bătaie de joc, spunând că este inumană și că demonstrează lipsă de empatie.
Să te bucuri de moartea cuiva încalcă principiul „Despre mort – nimic în afară de bine” (de mortuis nil nisi bonum), sau, în engleză, „don’t mock the dead”. Se consideră a fi inuman să te bucuri de moartea altui om.
Acum, pe internet, lumea spune: „Este inuman să te bucuri de moartea altui om, dar pentru asta cel care a murit trebuia să fie om”. Lumea ne amintește de reacțiile lui Graham la catastrofele umanitare, de chemările lui Graham de a nivela Gaza, de justificarea de către acesta a aplicării armelor nucleare și promovarea războiului împotriva Iranului. Ne amintește și ne spune: „Vedeți, el nu a fost om! Prin urmare, se poate să ne bucurăm”.
Și da, Graham a comis dezumanizări în raport cu alte popoare și categorii de oameni. De ce ar trebui el să fie considerat om și să se bucure de privilegiul de a nu fi călcat în picioare după moartea sa?
Pentru că am comite aceeași greșeală ca și Graham și nu am fi cu mult deasupra lui. Dezumanizarea asta și înseamnă: să crezi că un om este lipsit de calitatea de a fi om. Tot timpul, cel care dezumanizează are convingerea că ținta dezumanizării nu are dreptul de a se numi om. Tot timpul această dezumanizare pare firească pentru cel care o practică, el neavând conflicte de conștiință în această privință, fiind convins că procedează corect.
Germanii erau siguri de dreptatea lor atunci când îi dezumanizau pe evrei.
Hutu erau siguri de dreptatea lor atunci când îi dezumanizau pe Tutsi.
Unii de la noi sunt absolut siguri de dreptatea lor atunci când îi dezumanizează pe ruși sau găgăuzi.
Graham era sigur de dreptatea sa atunci când îi dezumaniza pe ruși, pe palestinieni și pe iranieni.
Ceea ce îi face pe toți acești oameni să fie răi este faptul că ei îi dezumanizează pe cei pe care îi consideră răi.
Iar noi acum trebuie să decidem dacă este corect să-i dezumanizăm pe acești oameni pe care deja NOI îi considerăm răi.
Principiul „Despre mort – nimic în afară de bine” nu a fost scris pentru moartea oamenilor perfecți sau buni. Dacă era despre oameni buni, nici nu era nevoie de el; este ușor să nu vorbești de rău un om bun. El a fost scris pentru moartea oamenilor răi. Un reper pentru noi, ca să nu ne pierdem mințile, să nu cădem în capcană, să nu avem un comportament nedemn de a fi numit „uman”.
Iar pentru politicienii care seamănă ură, dar vor să scrie istorie, moartea lui Graham este un memento: voi poate și vreți să scrieți istoria, dar pixul este deja în mâna noastră. Noi vom decide cum va fi interpretată moștenirea voastră istorică.