Fostul președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase, consideră că inițiativa lui Ion Chicu privind declanșarea procedurii parlamentare de suspendare a președintei Maia Sandu rămâne un demers legitim din punct de vedere constituțional, chiar dacă nu are suficiente voturi pentru a fi adoptat.
Tănase spune că, deși rezultatul procedurii poate fi previzibil, acest lucru nu înseamnă că mecanismul constituțional își pierde rostul.
„Eficiența nu este criteriul care conferă legitimitate unui mecanism constituțional”, afirmă fostul judecător constituțional.
Potrivit lui, moțiunile, interpelările, comisiile de anchetă, protestele parlamentare și procedura de suspendare a șefului statului nu sunt menite doar să producă un efect juridic imediat, ci și să oblige puterea să ofere explicații și să permită o dezbatere publică.
„Într-o democrație, controlul nu înseamnă doar sancțiune. Înseamnă și obligația de a răspunde”, susține Tănase.
El amintește că și jurisprudența Curții Constituționale recunoaște astfel de demersuri drept instrumente prin care opoziția își exercită funcția de control asupra puterii. Astfel, lipsa numărului necesar de voturi nu anulează dreptul opoziției de a utiliza instrumentele prevăzute de Constituție.
Tănase respinge totodată încercările de a explica inițiativa exclusiv prin populism sau prin influențe externe.
„Nu voi fi de acord cu cei care s-au grăbit să încadreze propagandistic o astfel de inițiativă, reducând orice explicație la două clișee: populismul sau tradiționala «mână a Moscovei»”, scrie el.
În opinia fostului președinte al Curții Constituționale, democrația presupune și dreptul opoziției de a critica puterea și de a pune întrebări incomode.
„Democrația nu înseamnă doar guvernarea majorității. Înseamnă și dreptul minorității de a controla, de a critica și de a pune întrebări incomode”, afirmă Alexandru Tănase.
El susține că dezacordurile, conflictele parlamentare, protestele și chiar inițiativele care sunt sortite eșecului fac parte dintr-o democrație vie.
„Semnul de alarmă apare atunci când dispare contradicția, când puterea nu mai este contestată, iar dezbaterea este înlocuită de unanimitate și adulația «partidului iubit»”, conchide Tănase.
„Istoria ne învață că nu zgomotul democrației este periculos, ci liniștea autoritarismului”, mai spune el.