Cuvântul „propagandă” inițial a avut un sens pozitiv. A apărut în mediul catolic și însemna răspândirea, adică propagarea credinței.
Apoi a fost adoptat de către politic, dar tot în sens pozitiv, însemnând „promovare”. Nemții în timpul celui de-al Treilea Reich aveau un „Minister al Propagandei și al Educației Publice”, un fel de „Centrul Patriot” sau „StratCom” de la noi. Sovieticii aveau un departament de „Agitație și Propagandă” (Агитпроп). Adică propaganda devenise un instrument al statului și era folosită pentru promovarea partidului de guvernare. Rolul principal în propagandă îl deținea presa care lăuda partidul de guvernământ. Lenin în lucrările sale numea mass-media „un propagandist colectiv”.
Cum dar a fost inversată această narațiune astfel încât acum reprezentanții presei afiliate partidului puterii să folosească acest cuvânt în adresa noastră, care (mă refer la mine) nici măcar presă nu suntem și nu avem nicio afiliere cu vreun partid? De când presa de partid acuză pe alții de „propagandă”?
Dragii mei. Propagandă – înseamnă presă afiliată puterii. Puterea nu trebuie să dețină mass-media, în afară de „Monitorul Oficial”, desigur. Atunci când puterea, partidul de la putere, deține influență semnificativă asupra presei – această presă este instrument de propagandă. Când vinăria Purcari scrie în declarația sa financiară că:
Domnul Vasile Tofan a demisionat din Consiliul de Administrație al Companiei începând cu data de 15 decembrie 2025. În consecință, MAIB și Media Alternativa AO, entități asupra cărora domnul Vasile Tofan exercită control sau o influență semnificativă, au încetat să se califice drept părți afiliate ale Companiei începând de la acea dată, în conformitate cu IAS 24 Prezentarea informațiilor privind părțile afiliate.
Asta înseamnă că Media Alternativa AO (TV8) este o instituție de presă asupra căreia prim-ministrul exercită control sau o influență semnificativă. Adică un instrument de propagandă.
De când o jurnalistă care lucrează la această instituție de presă are atâta tupeu ca să mă acuze în comentariile sale pe mine de propagandă? Pe mine, care nu am promovat niciodată nicio guvernare a niciunui stat?
Eu am scăpat momentul când aceștia au inversat narațiunea. Când propagandiștii veritabili care-s propagandiști conform definiției, adică presă afiliată partidului de guvernare, care promovează partidul de guvernare și critică pe oponenții partidului de guvernare – au început să-i numească, cu toată sinceritatea, pe criticii puterii cu cuvântul „propagandiști”. Cel mai amuzant este că ei chiar cred în asta, ei chiar cred că ei nu-s propagandiști, ci luptă cu propaganda. Și-au îmbrăcat cu patos această mantie de erou. Propagandiștii care luptă cu propaganda. Albinele care luptă cu mierea.