Partidul de guvernare ne-a deprins deja, ani la rând, cu concursuri publice trucate. Ei anunță concursuri, dar acestea sunt doar mimate. În final, în posturile bine plătite sunt puse persoane care, din start, erau destinate acelui post. Așa-zisele concursuri sunt doar de ochii lumii. Uneori, sistemul lor perfid mai dă eroare, iar dacă nu ocupă din prima persoana potrivită, concursul se anulează și se repetă până câștigă cine trebuie.
În schimb, pentru salarii de 10–12 mii de lei poți găsi posturi libere prin ministere, agenții ori subdiviziuni ale Guvernului. În schimb, se cer studii superioare, cunoașterea limbilor străine, experiență de lucru și multe alte cerințe. Acolo se va munci mult, pe bani puțini. Acele posturi, PAS nu le truchează. Dar pentru un tânăr este imposibil să ajungă acolo, iar pentru un specialist cu experiență și familie este un nonsens, pentru că poate câștiga mai mulți bani la privat.
Pe hârtie, Republica Moldova are o veste bună: la sfârșitul trimestrului doi din 2026 existau 31.887 de locuri de muncă vacante. Guvernarea poate pune cifra într-un discurs despre economie, investiții și instituții care caută oameni. Numai că, privită alături de alte cifre, vestea bună începe să sune ciudat.
Conform Biroului Național de Statistică, rata șomajului la tinerii de 15–24 de ani a fost de 19,6%. Aproape unul din cinci tineri activi care caută de lucru nu îl găsește. Rata generală a șomajului este de 7,3%. Avem, așadar, mii de posturi declarate libere și mii de tineri care nu reușesc să intre pe piața muncii. Nu e o simplă nepotrivire de cifre. E semnul unei piețe a muncii care nu funcționează pentru oamenii aflați la început de drum.
Mai ales dacă ne uităm unde sunt aceste posturi. Din totalul locurilor vacante, 13,3 mii — adică 41,6% — sunt în sectorul bugetar. Administrația publică, apărarea și asigurările sociale declară 7,9 mii de posturi vacante și au cea mai înaltă rată de vacanță: 13,1%.
Să nu credeți că toate aceste posturi sunt într-adevăr libere. În Republica Moldova, de ani de zile, se folosește un mecanism de majorare a salariilor pentru persoanele din domeniul public, care, pe de o parte, este legal, iar pe de alta, imoral: cumulul de funcții. Adică o persoană lucrează pe una și jumătate sau pe două funcții. Primește salariul pentru două persoane. Pe hârtie, statistic vorbind, apare ca un loc vacant, doar că el, de facto, este ocupat și nimeni din administrația publică nu va depune eforturi ca acel loc de muncă să fie ocupat de altcineva.
Cumulul de funcții nu este, prin el însuși, o infracțiune. Uneori este inevitabil: cineva pleacă în concediu, se îmbolnăvește, iar munca trebuie făcută. Codul muncii permite munca prin cumul. Dar ce se întâmplă atunci când aceeași funcție este declarată vacantă luni sau chiar ani, iar atribuțiile ei sunt făcute, de fapt, de un om din instituție, cu spor și cu a doua normă?
Atunci, postul este vacant în acte, dar ocupat în realitate. Pentru tânărul care caută un loc de muncă, el nu există. Pentru cel din interior, poate deveni o sursă suplimentară de venit. Iar pentru instituție, o modalitate comodă de a evita un concurs serios și o angajare nouă.
Nu e o suspiciune inventată din nimic. Curtea de Conturi a recomandat modificarea cadrului de salarizare pentru a elimina situațiile în care aceeași persoană poate primi simultan spor pentru cumularea atribuțiilor unei funcții vacante și plată pentru muncă suplimentară. Dar când a reacționat ultima oară guvernarea galbenă la recomandările Curții de Conturi? Hai să fim serioși.
Costul nu este doar bugetar. Este social. Un tânăr care vede posturi „vacante”, dar fără salariu clar, fără rezultate transparente ale concursului și fără o șansă reală de a concura, înțelege repede mesajul: locurile bune sunt pentru cei care deja sunt înăuntru. Sau pentru cei care cunosc pe cine trebuie.
Partidul care guvernează a venit cu promisiunea meritocrației, a instituțiilor curate și a apropierii de standardele europene. Tocmai de aceea are obligația să facă imposibil favoritismul, nu doar să spună că el nu există.
Un concurs public nu este transparent doar pentru că apare un anunț pe site. Transparență înseamnă să poți vedea, pentru fiecare post, salariul real, durata vacanței, dacă atribuțiile sunt acoperite prin cumul, câți candidați au participat, ce punctaje au primit și de ce a câștigat unul, nu altul. Altfel, „concursul” poate deveni un ritual administrativ prin care se confirmă o decizie luată dinainte.
Economia Moldovei pierde de două ori. Mai întâi, ține tineri capabili în afara pieței formale a muncii sau îi împinge spre plecare. Apoi, păstrează instituții suprasolicitate, în care câțiva oameni duc mai multe funcții, iar serviciile pentru cetățean devin mai lente și mai slabe. Nu construiești un stat eficient când omul de la ghișeu, din direcție sau din primărie trebuie să acopere două birouri, iar altcineva se uită de pe margine la un post „liber”.
Guvernarea trebuie să publice un registru clar al funcțiilor vacante din instituțiile publice: de când sunt vacante, dacă sunt suplinite prin cumul, ce salariu oferă și care a fost rezultatul fiecărui concurs. Iar posturile ținute artificial deschise trebuie verificate de Curtea de Conturi și de Fisc.
Un tânăr care și-a luat geanta și pleacă la aeroport, dacă va citi acest mesaj, cu siguranță se va întreba: pentru cine sunt acele 31 mii de posturi vacante? Pentru cine, bre, „meritocraților” și „transparenților”, sunt acele posturi de muncă?