Republica Moldova traversează o perioadă în care una dintre cele mai importante întrebări nu mai ține doar de eficiența guvernării, ci de respectarea principiilor constituționale care stau la baza unui stat de drept. În orice democrație funcțională, exercitarea puterii trebuie să fie transparentă, instituționalizată și însoțită de responsabilitate juridică și politică.
Republica Moldova nu mai poate fi condusă printr-un sistem în care instituțiile statului există doar pentru decor, iar deciziile reale sunt luate de persoane care nu ocupă funcții publice și nu răspund în fața nimănui. Statul de drept nu înseamnă doar alegeri și discursuri despre valorile europene. Statul de drept înseamnă reguli, competențe clar delimitate și responsabilitate. Exact ceea ce lipsește atunci când puterea este exercitată din umbră.
Astăzi asistăm la un fenomen periculos: un Guvern care, în loc să guverneze, pare să execute indicații venite prin „emisari speciali”, consilieri informali și personaje fără nicio funcție în administrația publică. Miniștrii răspund în fața Parlamentului. Prim-ministrul răspunde politic pentru activitatea Guvernului. Funcționarii publici răspund disciplinar și administrativ. Dar cine răspunde pentru cei care coordonează instituțiile din culise? Cine îi controlează? Cine îi poate demite? Cine îi poate trage la răspundere dacă deciziile lor produc prejudicii statului? Răspunsul este simplu: nimeni.
Aceasta este esența problemei. Puterea fără responsabilitate este incompatibilă cu orice democrație autentică.
Se vorbește obsesiv despre integrarea europeană, dar merită pusă o întrebare incomodă: în ce stat membru al Uniunii Europene există un asemenea model de guvernare? În ce capitală europeană ministerele sunt coordonate de persoane care nu au fost numite în funcții publice, nu depun jurământ, nu semnează acte administrative și nu răspund nici politic, nici juridic pentru deciziile lor? Nicăieri. Pentru că într-un stat european puterea nu se exercită prin șoapte pe coridoare și telefoane din umbră, ci prin instituții și proceduri prevăzute de lege.
Ironia este că actuala putere a ajuns la guvernare promițând exact opusul. A promis depolitizare, transparență și instituții puternice. În schimb, vedem un sistem în care instituțiile sunt golite de autoritate, iar influența se mută în cercuri informale, inaccesibile controlului public. Este o contradicție fundamentală între discurs și realitate.
Constituția nu prevede existența unor mecanisme informale de conducere a executivului. Ea stabilește clar competențele Președintelui, ale Guvernului și ale celorlalte autorități publice. Orice abatere de la acest model slăbește încrederea în instituții și creează impresia că responsabilitatea este transferată în afara cadrului legal.
Mai grav este că acest model distruge însăși ideea de responsabilitate. Dacă un ministru greșește, poate fi demis. Dacă Guvernul eșuează, poate fi sancționat politic. Dar dacă decizia aparține unui „emisar special”, cine răspunde? Cine își asumă consecințele? Nu poți construi un stat european în care decizia este anonimă, iar răspunderea revine altora.
Republica Moldova nu are nevoie de un Guvern de fațadă și de un centru paralel de comandă. Nu are nevoie de oameni care conduc fără mandat și fără răspundere. Are nevoie de instituții care funcționează în limitele Constituției și de lideri care își asumă deciziile pe care le iau.
De aceea, momentul adevărului nu mai poate fi amânat. Maia Sandu trebuie să aleagă: fie readuce exercitarea puterii în albia constituțională, respectând competențele instituțiilor și renunțând la orice mecanism informal de coordonare, fie admite că nu poate guverna fără acest sistem paralel. Iar dacă este incapabilă să conducă statul exclusiv prin instituțiile prevăzute de Constituție și în limitele mandatului pe care i l-au acordat cetățenii, atunci gestul firesc într-o democrație este asumarea responsabilității politice și demisia.
Un stat nu poate fi condus din umbră. Iar o putere care vorbește despre democrație, dar guvernează prin mecanisme informale, riscă să compromită tocmai valorile pe care pretinde că le apără.
