Republica Moldova are nevoie de un „egoism sănătos” — capacitatea de a pune pe primul plan interesele propriilor cetățeni, ale economiei și ale statului. Ideea a fost formulată de Iulia Fedorova în cadrul emisiunii „Гибридные”.
Ce legătură are psihologia cu politica unui stat?
La VOX Academy se discută în prezent despre diferența dintre egoismul sănătos și egocentrism. Primul îi permite unei persoane să-și apere interesele și limitele. Al doilea o face să se considere centrul lumii.
Fedorova propune ca aceeași logică să fie aplicată și la nivel de stat.
„Egoismul sănătos este un lucru bun. Ei bine, atunci când o țară are un egoism sănătos, este bine”, a spus ea.
În opinia sa, Republica Moldova pornește prea des de la întrebarea ce așteaptă partenerii externi de la ea, în loc să înceapă negocierile de la o altă întrebare: ce este, concret, în interesul propriilor cetățeni?
Natalia Morari susține, la rândul său, că Republica Moldova ar putea negocia cu partenerii externi într-un mod diferit.
„Sunt absolut convinsă că, în condițiile actuale, am putea negocia cu toți partenerii noștri externi cu totul altfel. Mult mai demn, mult mai inteligent, mult mai diplomatic”, a declarat ea.
Nu este vorba despre o îndepărtare a Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Întrebarea este alta: înseamnă integrarea europeană că o țară trebuie să accepte automat tot ceea ce i se propune?
Istoria extinderii UE arată că nu. Aderarea la Uniunea Europeană s-a făcut prin negocieri, nu prin acceptarea necondiționată a tuturor cerințelor.
Statele din Europa Centrală și de Est care au aderat la UE în 2004 au preluat legislația europeană, dar, în același timp, au negociat perioade de tranziție în domeniile considerate sensibile.
Astfel de derogări temporare au obținut, printre altele, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Letonia, Lituania și Estonia. Comisia Europeană menționa explicit că șapte dintre noile state membre au primit dreptul de a menține, pentru o perioadă limitată, restricții privind cumpărarea terenurilor agricole de către cetățeni străini.
Unul dintre cele mai clare exemple este Polonia.
Înainte de aderare, Varșovia se temea că, odată cu deschiderea completă a pieței, cumpărători mai bogați din alte state europene ar putea achiziționa masiv terenuri agricole poloneze, care la acel moment erau mult mai ieftine.
Polonia nu a renunțat la aderarea la Uniunea Europeană. În schimb, a negociat condițiile.
În Tratatul de aderare a Poloniei la UE a fost prevăzută o derogare specială: Varșovia a primit dreptul de a păstra, încă 12 ani după aderare, restricțiile privind cumpărarea terenurilor agricole și forestiere de către cetățenii altor state membre ale UE. Pentru achiziționarea unei a doua locuințe, anumite restricții au putut fi menținute timp de cinci ani.
Cu alte cuvinte, Polonia le-a transmis partenerilor un mesaj foarte clar: intrăm în Uniunea Europeană, dar aceasta este o piață sensibilă pentru noi și nu suntem pregătiți să o liberalizăm peste noapte.
Iar această condiție a fost acceptată.
Negocieri au existat și în alte sectoare ale agriculturii.
De exemplu, în raportul oficial al Comisiei Europene privind rezultatele negocierilor de extindere este menționat separat sectorul vitivinicol. În cazul Poloniei, decizia privind zona viticolă în care urma să fie inclusă țara și cerințele pentru înregistrarea și clasificarea soiurilor de viță-de-vie a fost amânată până la momentul aderării.
Este o concesie mai puțin importantă decât protejarea timp de 12 ani a pieței funciare, dar principiul este același: condițiile aderării nu sunt doar impuse de sus. Ele se negociază.
Pentru Republica Moldova, acesta este un exemplu relevant. Întrebarea nu este dacă țara trebuie sau nu să meargă spre UE. Întrebarea este în ce condiții trebuie să ajungă acolo.
Ce sectoare trebuie protejate? Unde este nevoie de perioade de tranziție? Ce reguli ar putea lovi prea brusc agricultura, mediul de afaceri sau populația? În ce domenii Republica Moldova are nevoie de derogări, mai mult timp sau acorduri speciale?
Acesta este acel „egoism sănătos” al statului despre care vorbea Iulia Fedorova. Integrarea europeană stabilește direcția în care merge țara, dar condițiile în care Republica Moldova parcurge acest drum trebuie negociate și apărate de ea însăși.